Acum mai bine de 100 000 de ani, strămoșii noștri au început să străbată lumea în lung și-n lat, îndepărtându-se de tărâmurile originare africane și ajungând mult mai departe decât am crezut noi la un moment dat în istorie. Ei au populat întregul continent eurasiatic, înainte ca următoarele valuri de Homo sapiens sapiens „moderni” să fi ajuns pe aici. Când acești nou-veniți și-au întâlnit înaintașii, au creat legături cu populația de aici și s-au amestecat cu aceasta. Cercetări actuale asupra ADN-ului demonstrează, dincolo de orice dubiu, nu doar faptul că suntem cu toții africani la origine, ci și că fiecare individ al planetei este o combinație a subspeciei moderne cu cea arhaică. Acest adevăr uluitor a eliminat orice posibilitate ca vreunul dintre noi să aparțină vreunei „rase pure”, cum s-ar fi putut crede anterior.

Există un singur arbore genealogic, cu multiple ramificații, fiecare dintre ramuri fiind împodobită cu o multitudine de indivizi minunați. Deși suntem capabili să simțim legături familiale cu membrii ramurii de care aparținem, orice idei despre superioritatea rasială sau geopolitică pe care le-am putea avea sunt delirante și iluzorii. Până când nu vom reuși să percepem fiecare ființă ca fiind sacră și neprețuită, viitorul nostru pe planeta Pământ este incert. În acest scop, trebuie să ajutăm toate sufletele să evolueze și să dărâmăm barierele care ne împiedică să lucrăm împreună. Ca să ne salvăm, trebuie să îmbinăm toate aspectele benefice ale înțelepciunii colective strămoșești cu abilitățile de transformare ale fiecărui individ. Aceasta este cea mai bună șansă pe care o avem pentru a ne schimba traiectoria distructivă într-una de reînnoire personală și planetară. Stabilirea armoniei și colaborarea cu spiritele naturii pentru a susține viața a fost dintotdeauna preocuparea șamanului.

Observațiile făcute asupra popoarelor contemporane de vânători-culegători dezvăluie că acești oameni privesc lumea dintr-o perspectivă animistă. Animismul este structura spirituală care înțelege că existența fizică – a animalelor, a plantelor și chiar a obiectelor fără viață, precum și toate formele de relief și fenomenele naturale – dețin un spirit sau o esență animată. Acest concept cultural este strâns legat de stilul de viață caracteristic
vânătorului-culegător. Percepând totul ca fiind viu, aceștia recunosc că toate elementele din natură participă la mișcarea vieții. Spiritul se află la originea tuturor lucrurilor și tot el face posibile toate aspectele existenței noastre fizice. Spiritul este structura de rezistență a existenței noastre în plan fizic.

Șamanismul este o practică spirituală tradițională, larg răspândită în lume. Deși îmbracă multe forme, rădăcina acestei practici este dată de continua negociere cu spiritele pentru păstrarea armoniei și întreținerea relațiilor cu acestea. Șamanul știe că este înconjurat de ființe simțitoare care își pot oferi înțelepciunea, îndrumarea, perspectiva și puterea vindecătoare pentru a sprijini viața omului. În schimbul acestor daruri, oamenii oferă respect și au grijă de spirite. Acest respect mutual și interacțiunea bazată pe onorarea a tot ceea ce există este piatra de temelie a culturii șamanice.

Dat fiind că strămoșii noștri cei mai îndepărtați au trăit în comunități de vânători-culegători, putem presupune că aveau și credințe spirituale asemănătoare cu oamenii din comunitățile contemporane de vânători-culegători. Cu alte cuvinte, putem spune că și ei practicau o formă de șamanism.

Șamanul este acea persoană care traversează în mod intenționat granița realității fizice cu scopul de a comunica mai bine cu ființele numinoase care însuflețesc natura. Deși spiritele sunt aproape imposibil de văzut și de auzit cu simțurile noastre obișnuite, șamanul poate interacționa ușor cu aceste ființe, pășind dincolo de capacitățile obișnuite de percepție a lumii. Șamanul pătrunde în tărâmul spiritelor prin modificarea stării sale de conștiință și extinderea câmpului de percepție. Această călătorie intențională între ținutul obișnuit și cel neobișnuit definește un șaman, conferindu-i tăria, puterea și abilitatea de a soluționa problemele comunității. Starea modificată de conștiință în care intră șamanul – transa – poate fi indusă prin varii metode străvechi care s-au păstrat cu sfințenie de-a lungul timpului. E vorba de tehnici precum privarea senzorială sau fizică, meditația sau stimularea senzorială repetitivă, de durată și de intensitate ridicată prin dans, sunete de zornăitoare, cântece monotone specifice și incantații, surse de lumină scânteietoare sau percuție.

Transa este un instrument remarcabil pentru rezolvarea de probleme. Într-adevăr, această dimensiune a transei este atât de evidentă, încât Michael Harner sugerează că intrarea voluntară în transă șamanică (starea de conștiință a șamanului) în contextul sesiunilor de consiliere psihologică constituie o metodă concretă și dovedită de rezolvare a problemelor. Cu siguranță, cei mai mulți oameni au experimentat intrarea
spontană în stări modificate de conștiință în timp ce efectuau acțiuni foarte simple și repetitive, precum toarcerea firului de lână sau ascultarea unui sunet repetitiv. Deși o astfel de stare poate fi absolut neliniștitoare când apare în mod spontan, beneficiile pe care le comportă sunt neprețuite.

Această stare de conștiință superior ordonată ne permite să memorăm și conectăm diferite experiențe de conștiință cu elementele vieții noastre de zi cu zi. Iar pentru că noi, oamenii, deținem această abilitate, ideile care apar în vise și în viziuni ne pot furniza informații legate de realitatea curentă, sprijinind în același timp transformarea acesteia.