Nicio relație nu este lipsită de suferință și, indiferent cât de devotat(ă) sau de grijuliu/grijulie ești, întotdeauna vor exista momente în care va fi dureros să fiți împreună. Relațiile intime creează o receptivitate specială, iar odată cu ea vine și vulnerabilitatea. Probabil că nimeni nu te poate îngriji sau răni la fel de mult ca partenerul tău/partenera ta.

De asemenea, vulnerabilitatea pe care o simți poate include puncte sensibile și sentimente din relațiile anterioare. Momentele în care te‑ai simțit controlat(ă), abandonat(ă), temător/temătoare sau rușinat(ă) în relațiile cu părinții tăi pot fi evocate de situații similare din prezent, cu partenerul/partenera. Este ușor ca un cuvânt dur sau o privire aspră să redeschidă răni mai vechi.

Fiecare face față în felul său durerii provocate de intimitate. Într‑un fel, toată lumea se aseamănă cu un boxer profesionist: învață să lovească, să fenteze, să „danseze” și să contreze. Toți dezvoltăm mecanisme de apărare.

Mecanismele de apărare fac două lucruri: (1) te ajută să eviți suferința sau să o gestionezi și (2) îți subminează relația. Când partenerul/partenera spune ceva ce te face să te simți neplăcut și lipsit(ă) de valoare, vrei să pui capăt suferinței. Reflexul obișnuit este să te aperi. Modul în care te aperi este, în mare parte, un produs al stilului tău individual și al lucrurilor pe care le‑ai învățat în familie. Poate că te enervezi și contraataci, poate că faci ceva pentru a distrage atenția, te detașezi emoțional sau practici un fel de autoînvinuire de tipul „te rog, nu mă pedepsi, mă pedepsesc singur”. Indiferent de mecanismul de apărare pe care îl alegi, experiența te‑a învățat că acesta va bloca sau va diminua durerea pe care o simți.

Nu este nimic în neregulă cu faptul că vrei să pui capăt durerii. Este un lucru bun să te protejezi de suferință, de teamă sau de rușine. Problema este că mecanismele de apărare deteriorează fundamentul relației. Creează distanță, amăgesc și distrug încrederea. Fie că alegi să contraataci, să distragi atenția sau să te detașezi emoțional, efectul este pierderea intimității. Mecanismele de apărare sunt ziduri psihologice care te protejează, dar, cu timpul, acestea devin bariere. Cu cât folosești mai mult mecanismele de apărare, cu atât mai rezistente și mai impenetrabile vor deveni acele bariere.

ISTORIC

Conceptul de mecanisme de apărare psihologică a fost elaborat de Anna Freud și prezentat prima dată în cartea Ego and the Mechanisms of Defense (1946). Mecanismele de apărare cele mai folosite în relațiile intime sunt evitarea, negarea și exteriorizarea (transformarea sentimentului în comportament).

După Freud, psihoterapeuți specializați în relațiile obiectuale, precum James Masterson (1981), Otto Kernberg (1976) și alții, au studiat rolul mecanismelor de apărare în subminarea relațiilor. Psihoterapeuți cognitiviști precum Jeffrey Young (1990) au demonstrat apoi că mecanismele de apărare ajută oamenii să evite durerea asociată cu convingerile profunde (schemele) despre propria valoare, siguranță, competență și multe alte probleme esențiale de identitate.

CONTEXT TEORETIC

Ideea Annei Freud era că anumite sentimente sunt atât de amenințătoare sau chiar inadmisibile pentru eu, încât acesta dezvoltă mecanisme speciale pentru a le elimina din zona conștienței. Iată câteva dintre sentimentele declanșate de relațiile intime împotriva cărora oamenii se apără adesea:

Respingere sau abandon          Vinovăție
Suferință         Rușine sau umilință
Sentimentul de a fi nedemn(ă) de iubire sau antipatic(ă)         Eșec
Singurătate         Gelozie
Goliciune         Amorțeală sau monotonie
Epuizare         Stânjeneală
Senzația de a fi controlat(ă)         Tristețe
Teamă         Pierdere

Oricare dintre aceste sentimente poate avea un efect puternic, motivându‑te să îl eviți, să îl negi sau să îl transformi în fapte.
Cele trei mecanisme de apărare majore sunt precum culorile primare, din care derivă numeroase nuanțe. Fiecare mecanism major de apărare este împărțit în șase subtipuri, care te pot ajuta să îți recunoști propriile mecanisme defensive.

IDENTIFICĂ‑ȚI MECANISMELE DE APĂRARE

Evitarea

•  Întorci spatele. Îți îndrepți atenția spre relațiile cu exteriorul, în loc să te concentrezi asupra partenerului/partenerei

•  Te detașezi. Acest mecanism de apărare folosește răceala și detașarea emoțională pentru a te proteja de sentimentele dureroase.

•  Triangulația. Este definită prin implicarea unei terțe persoane în relația voastră. Începi să investești energie romantică sau sexuală
în cineva din afara relației. 

•  Dependențele. Oamenii pot deveni dependenți de mâncare, alcool, droguri, pariuri, cumpărături și de aproape orice formă de
entuziasm, ca modalitate de a gestiona sentimentele dureroase într‑o relație.

•  Activitatea compulsivă. Poate că cea mai răspândită formă a acestui mecanism de apărare este dependența de muncă, iar lista activităților compulsive poate cuprinde proiecte, hobby‑uri și aproape orice demers care solicită un timp petrecut departe de relația ta.

•  Renunțarea. Acest mecanism de apărare implică sistarea tuturor eforturilor, intrarea în grevă sau fluturarea steagului alb al abandonului.

Negarea

•  Nu arăți nimic. Există două versiuni ale acestui mecanism de apărare. În prima versiune, te temi de respingere și eviți cu grijă să dezvălui ceva despre tine. Te temi că, dacă te dezvălui prea mult, vei fi judecat(ă) în mod negativ. A doua versiune implică situații în care te simți rănit(ă) și furios/ furioasă. Nu arăți nimic, astfel că nu îi dai partenerului/partenerei satisfacția de a ști că te‑a afectat.

•  Amabilitatea. Faci eforturi pentru a fi perfect(ă), amabil(ă) și conciliant(ă): să fii oricum își dorește partenerul/partenera să fii. La baza acestui mecanism de apărare se află speranța că, dacă ești perfect(ă), nimeni nu te va răni.

•  Competiția. Acest mecanism de apărare îți cere să fii mai bun(ă) decât partenerul/partenera: un părinte mai bun, mai creativ, mai
generos etc.

•  Lauda. Acest mecanism de apărare este strâns legat de competiție, dar e puțin mai îndrăzneț. Ideea este să blochezi sentimentele de inutilitate, indicând în mod constant dovezile atuurilor tale.

•  Distragerea atenției. În cadrul acestui mecanism de apărare, deviezi atenția de la orice situație sau problemă care declanșează
sentimente dureroase.

•  Uitarea. Uiți probleme importante, dar neplăcute.

Punerea în act

•  Atacul. Acest mecanism de apărare transformă durerea într‑o luptă aprigă – verbală sau fizică.

•  Agresivitatea pasivă. Acest mecanism îți exteriorizează în mod indirect furia. Îți rănești partenerul/partenera într‑un mod care să
nu declanșeze vinovăția sau reculul. 

•  Căutarea defectelor. În acest mecanism defensiv, îți exteriorizezi suferința sau furia criticând, ridiculizând sau umilindu‑ți prin sarcasm partenerul/partenera. Căutarea defectelor este furie lipsită de pasiune; nu există nicio reacție emoțională. Sentimente tale de durere și inadecvare sunt mascate de faptul că expui calm defectele partenerului/partenerei.

•  Răzbunarea. Răzbunarea este o strategie elaborată în mod conștient pentru a‑ți răni partenerul/partenera. Prin comparație, atacul, agresivitatea pasivă și căutarea defectelor sunt forme de exteriorizare mult mai spontane.

•  Exigența. Oamenii care se tem de respingere, abandon sau durere gestionează adesea aceste sentimente prin exigență. Își exteriorizează teama cerând partenerului/partenerei să ofere un nivel ridicat de sprijin, ajutor sau atenție. O altă versiune a exigenței este supracontrolul. Această strategie este frecvent folosită când intervine gelozia. Partenerul/partenera caută să își diminueze teama, monitorizând și controlând relațiile celuilalt.

 •  Autoînvinuirea. Acest mecanism poate fi rezumat prin cuvintele: „Ai dreptate. Sunt groaznic(ă). Te rog, nu mă pedepsi”. Gestionezi teama de respingere respingându‑te tu primul/prima.

Scopul fiecărui mecanism de apărare este să te protejeze de suferința emoțională. Ele au efect întotdeauna până la un anumit punct. Altfel, nu le‑ai folosi. Identificarea suferinței pe care încerci să o blochezi este un pas crucial pentru a învinge dorința de a recurge la orice mecanism de apărare distructiv.