Fiecare dintre noi are o minte cu un mare potential. Avem posibilitatea de a crea o lume a compasiunii si a bunastarii si avem capacitatea de a crea una distructiva si plina de violenta absurda. Vorbim despre extraordinara plasticitate a creierului uman. Intr-adevar, ne putem folosi mintea intr-o maniera prin care sa modificam structura si functia creierului. Constientizarea clipei prezente, fara discriminare, constituie o stare mintala ce ne conduce catre dobandirea compasiunii, dar si a unei stari interioare de bine. Acestea sunt rezultatele cercetarilor stiintifice si reprezinta totodata invatatura miilor de ani de practica spirituala.

Dar ce este mai exact aceasta „practica” ce se regaseste in traditiile contemplative din intreaga lume? In ultimii ani, rugaciunea contemplativa crestina, practicile yoghine, Tai Chi Chu-an-ul si formele de meditatie budiste au fost studiate pe rand, iar rezultatele arata o imbunatatire a activitatii neurologice si a sistemului imunitar al practicantilor. 

Exista aspecte ale meditatiei ce se regasesc in toate practicile, cum ar fi punerea accentului pe constientizarea respiratiei. Dar, desi acest aspect se regaseste initial in toate practicile, ulterior el da nastere altor dimensiuni ale cultivarii mintii, care variaza de la practica la practica.

Meditatia de tip mindfulness initiaza un proces

de monitorizare mintala a autoreglarii, care,

in fond, reprezinta o constientizare a

constientizarii.

Constientizarea respiratiei ii ajuta pe oameni sa dezvolte functiile atentiei referitoare la „focalizare si sustinere”. Dar, dupa un timp, meditatia de tip mindfulness trece la o stare mai receptiva, unde orice lucru care apare este acceptat si i se permite sa patrunda in constiinta. Natura nediscriminatorie a acestui proces implica o forma de constientizare a constienti-zarii, care are un caracter mult mai automat, mai implicit, decat autoreflectia si care este uneori numita stare de „reflexivitate”. Desi pe masura ce meditatia evolueaza aduce cu ea o stare des-chisa, aceasta nu este doar ceva „gol” sau „pasiv”, nefiind o for-ma de retragere sau de inconstienta.

Lutz, Dunne si Davidson afirma ca aspectele meditatiei de tip mindfulness progreseaza in felul urmator:

1. Meditatia dezvolta focalizarea atentiei asupra unui obiect, cum ar fi de exemplu respiratia;

2. Se folosesc tehnici care cultiva constientizarea subiectivitatii – a modului in care functioneaza mintea – intr-o modalitate care demonetizeaza obiectul initial al atentiei;

3. Se dobandeste accesul experiential la constientizarea reflexiva – constientizarea constientizarii – care se considera ca dezvaluie aspectul esential al proceselor mintale;

4. Pe masura ce practica meditatiei devine mai profunda si starea de receptivitate ia locul celei cu caracter experiential, urmeaza demonetizarea subiectivitatii.

5. In acest moment, practica meditatiei da acces liber starii de reflexivitate – constientizarea automata a constientizarii;

6. Se creeaza un flux in care practicantul ajunge in punctul in care aspectul esential al starii de constientizare este pe deplin realizat prin meditatie.

Un fragment extras din Neurostiinta fericirii. Dezvoltarea constienta a creierului catre armonie si integrare, Daniel Siegel, colectia Psihopractica.