Multi oameni trebuie sa invete din nou sa iubeasca, pentru a fi mai maturi in relatiile lor. Capacitatea de a‑i iubi pe altii este strans legata de capacitatea ta de a te iubi pe tine insuti. Iar, daca inveti sa te iubesti, nu inseamna ca esti egoist sau increzut. De fapt, este lucrul cel mai sanatos pe care il poti face, din punct de vedere mental. Exista mai multi pasi specifici prin care sa‑ti cresti iubirea de sine.

Multor oameni le vine greu sa defineasca iubirea. Dar iubirea este ca un diamant cu o multime de fatete. Poti sa privesti iubirea din multe directii si nu exista o definitie corecta sau incorecta pentru ea. Este vorba numai despre ceea ce simti tu despre iubire.

In societatea noastra, multi oameni concep iubirea intr‑un mod stereotipic si considera ca reprezinta ceva ce faci pentru cineva. Putini oameni au aflat ca iubirea este un sentiment care trebuie sa‑si gaseasca centrul in interiorul tau si ca iubirea pe care o simti pentru tine insuti este baza pentru a‑i iubi pe altii. Multi recunosc dictonul biblic „Iubeste‑l pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Dar ce se intampla daca nu te iubesti pe tine insuti? Iata o definitie oarecum cinica pe care se bazeaza multe relatii: „Iubirea este sentimentul cald pe care il simti pentru cineva care iti implineste nevoile nevrotice”. Este mai degraba o definitie a lipsei decat a iubirii. Intrucat nu suntem oameni intregi si completi, ci avem deficiente emotionale, incercam sa compensam aceste deficiente „iubind” o alta persoana. Speram sa gasim la altul ceea ce ne lipseste noua. Cu alte cuvinte, multi dintre noi sunt „jumatati de oameni”, care incearca sa iubeasca pe cineva pentru a deveni un tot. Iubirea care vine de la o persoana intreaga este mai matura si are mai multe sanse sa dureze.

Cand te indragostesti de iubire

Poate ca ati auzit expresia „placinte calde cu un carlig de pescuit in ele”. O „placinta calda” este un gest frumos pe care il faci pentru cineva, cum ar fi sa‑i spui „te iubesc”. Din pacate, multi dintre noi ne luptam ca sa ne implinim pe noi insine. Daca viata ta este aproape goala, atunci cand spui „te iubesc” altei persoane, aceasta inseamna, probabil, „te rog, iubeste‑ma”. Cealalta persoana gaseste ca este ca o placinta calda, o inghite si este prinsa in carlig. Cand spui „te iubesc” pornind de la un „vas gol”, este un gest manipulator; cand spui „te iubesc”, dar vasul tau sentimental este plin, le permiti celorlalti sa fie ei insisi si sa se simta liberi.

O alta problema cu iubirea in societatea noastra este ca indragostirea este motivul cel mai acceptabil pentru casatorie. Dar „a fi indragostit” poate fi mai degraba o chestiune legata de singuratatea ta decat de caldura pe care o simti fata de o alta persoana. Daca te indragostesti ca sa‑ti depasesti singuratatea, aceasta nu este iubire. Este vorba mai curand despre un sentiment de caldura, generat de faptul ca rupem barierele care ne‑au impiedicat pana acum sa stabilim relatii de intimitate cu alti oameni.

Uneori nu iubim cealalta persoana, ci iubim imaginea idealizata a acelei persoane. Cand ne dam seama de diferenta, suntem deziluzionati, incetam sa mai fim indragostiti, si relatia se rupe. Daca perechea reuseste sa depaseasca stadiul in care cei doi isi iubesc imaginile idealizate, exista posibilitatea sa ajunga la o relatie de iubire fireasca. Pentru unii oameni, cresterea aceasta se va produce chiar in cadrul relatiei si iubirea lor reciproca se va maturiza. Pentru altii, maturizarea vine numai dupa destramarea relatiei imature.

Vedem multi oameni care iubesc intr‑un mod imatur: iubirea inseamna sa faci ceva pentru cineva sau sa faci ceva cuiva; iubirea inseamna sa ai grija de cineva; iubirea semnifica realizare; iubirea consta in a te controla tot timpul; iubirea inseamna „sa nu fie nevoie sa spui niciodata imi pare rau”; iubirea inseamna sa fii intotdeauna puternic; iubirea inseamna sa fii amabil.

Iubirea neconditionata: „Cu bube cu tot”

Multi (cei mai multi, de fapt?) dintre noi nu au avut parte de suficienta iubire neconditionata in timpul copilariei: iubire aratata de parinti sau de alti oameni din jur numai pentru faptul ca existau, si nu pentru ca si‑au castigat dreptul la aceasta iubire fiind „copii cuminti”. Astfel, au adoptat forme imature de iubire fata de altii, pentru ca nu au fost iubiti neconditionat. Asa ceva este greu de depasit. Cu toate acestea, va dati seama ca iubirea matura este echivalenta cu iubirea de sine: ne iubim pe noi insine pentru ceea ce suntem si, in felul acesta, ii iubim si pe altii pentru ceea ce sunt.

Cand simtim o astfel de iubire – indiferent de ceea ce facem –, am invatat ce inseamna iubirea matura. Iubirea matura iti permite sa fii in intregime tu insuti/insati cu cei dragi. Pentru multi oameni este dificil sa renunte la formele imature de iubire. In felul acesta si‑au primit mangaierile, atentia si sentimentele bune. Chiar daca recunosc, in cele din urma, ca trebuie sa se straduiasca tot mai mult ca sa castige iubirea pe care o cauta. Este ca si cand te‑ai multumi cu o alegere de mana a doua, cu orice fel de mangaieri, in loc sa cauti ce este mai bun, mangaierile cele mai dulci, pe care le dobandesti atunci cand inveti sa te iubesti pe tine insuti.

Nevoia de a fi iubit neconditionat nu este satisfacuta foarte des. Iubirea parentala poate sa li se para neconditionata copiilor. Majoritatea parintilor le asigura hrana, haine, locuinta, ingrijire si afectiune fizica. Constientizarea limitata a copilului face ca aceasta sa semene cu iubirea neconditionata. Copilul nu se intreaba daca aceasta iubire este infinita si omnipotenta.

Dar, odata cu varsta, cu maturizarea si cu constientizarea, poti sa realizezi ca orice fiinta umana poate inceta la un moment dat s‑o iubeasca pe alta, din orice motiv. Sau iubirea se poate incheia din cauza mortii. Pentru adulti, este dificil din punct de vedere emotional sa accepte iubirea neconditionata.

Poate ca putem ataca problema din alta directie: aceea de a invata sa te iubesti pe tine insuti neconditionat. Iti suna cumva ca indemnul: „Trage‑te afara din groapa de sireturile de la ghete?” De fapt, este vorba despre simpla acceptare a propriei persoane, sa te impaci cu tine insuti/insati asa cum esti: un individ unic, cum nu mai este niciun altul. Poti incepe sa‑ti dai seama ca esti un om „in regula” si sa simti iubire pentru tine insuti/insati.

Este greu sa te iubesti daca nu ai fost iubit pe cand erai copil. Pentru multi oameni, credinta intr‑o fiinta suprema sau o putere superioara, ce le ofera iubire neconditionata, pe care ei insisi nu si‑o pot da, poate aduce beneficii mari. Sa te simti iubit pentru ceea ce esti – nu pentru ceea ce faci pentru cineva – poate sa‑ti ofere potentialul de a‑i iubi pe altii in acelasi mod.

Problema larg raspandita a bolilor mintale in societatea noastra ne ofera o alta perspectiva asupra iubirii. O modalitate de a privi tulburarile mintale este ca acestea sunt intotdeauna o forma de compensatie pentru lipsa de iubire neconditionata. Daca am putea defalca toate diagnosticele psihologice pana la esenta lor, am descoperi ca multe probleme emotionale sunt cauzate de lipsa de iubire oferita si primita.