Tehnologia noastra a ajuns atat de puternica, incat – nu doar constient, dar si necugetat – devenim un pericol pentru noi insine. Stiinta si tehnologia au salvat miliarde de vieti, au imbunatatit conditia multor altora, au unificat cu incetul planeta intr-o maniera anastomotica, dar, in acelasi timp, au schimbat lumea intr-o asemenea masura incat multi oameni nu se mai simt acasa in ea. Am creat un spectru intreg de noi demoni: greu de vazut, greu de inteles, probleme care nu pot fi lesne rezolvate – cu siguranta nu fara a-i infrunta pe cei aflati deja la putere.

Aici, mai mult ca oriunde altundeva, este esential ca publicul larg sa inteleaga stiinta. Multi oameni de stiinta sustin ca exista pericole reale daca vom continua sa actionam la fel ca si pana acum, ca civilizatia noastra industriala este o capcana exploziva. Dar a lua in considerare astfel de avertismente sumbre ar fi costisitor. Industriile afectate si-ar pierde profiturile. Propria noastra anxietate ar creste. Exista motive destul de firesti pentru a incerca sa respingem avertismentele. Poate ca numerosii oameni de stiinta care atrag atentia asupra catastrofei iminente sunt niste alarmisti. Poate gasesc o placere perversa in a ne speria pe noi ceilalti. Poate este doar o modalitate de a stoarce fonduri pentru cercetare de la guvern. La urma urmei, sunt si oameni de stiinta care spun ca nu exista niciun motiv de ingrijorare, ca aceste afirmatii nu sunt de-monstrate, ca mediul se va vindeca singur. Cum e si firesc, dorim din tot sufletul sa-i credem; cine nu ar dori? Daca au dreptate, ne usureaza de o povara enorma. Asadar, sa nu ne precipitam. Sa fim prudenti. Sa procedam pe indelete. Sa fim absolut siguri.

Pe de alta parte, poate ca cei care ne dau asigurari in privinta mediului sunt o Pollyanne, sau le este frica sa-i infrunte pe cei de la putere, sau sunt sustinuti de cei care profita de spolierea mediului. Asadar, sa ne grabim. Sa reparam lucrurile inainte ca ele sa devina ireparabile. Cum sa decidem? Exista argumente si contraargumente care implica abstractiuni, invizibilitati, concepte si termeni nefamiliari. Uneori se rostesc cuvinte precum „frauda” sau „pacaleala” in legatura cu scenariile sumbre. Cat de utila este stiinta aici? Cum poate fi informat omul obisnuit in ce consta problema? Nu am putea pastra o neutralitate impartiala, dar deschisa, si sa lasam partile in conflict sa se lupte, sau sa asteptam pana cand dovezile vor fi absolut incontestabile? La urma urmei, pretentiile extraordinare cer dovezi extraordinare. Pe scurt, de ce aceia care, asa ca mine, propovaduiesc scepticismul si precautia in legatura cu unele pretentii extraordinare, sustin ca alte pretentii extraordinare trebuie luate in serios si considerate urgente?

In prezent, ne confruntam cu circumstante noi, fara precedent in toata istoria omenirii.

Cand am pornit la drum, cu sute de mii de ani in urma, cu o densitate medie a populatiei de o sutime de individ pe kilometru patrat sau mai putin, triumfurile tehnologiei noastre au fost topoarele de mana si focul; nu eram capabili sa producem schimbari majore in mediul global. Nu ne-ar fi venit niciodata o asemenea idee. Eram prea putini si puterile noastre prea slabe. Dar cu trecerea timpului si cu progresul tehnologiei, numarul nostru a crescut exponential si iata-ne acum cu o densitate medie de zece locuitori pe kilometru patrat, concentrati in orase si dispunand de un arsenal tehnologic coplesitor – ale carui puteri le intelegem si le controlam numai in parte.

Dat fiind ca viata noastra depinde de cantitati minuscule de gaze precum ozonul, motoarele industriei pot sa provoace dereglari majore ale mediului, chiar la scara planetara. Restrictiile impuse utilizarii iresponsabile a tehnologiei sunt slabe, adesea fara tragere de inima, si aproape intotdeauna, peste tot in lume, subordonate intereselor nationale sau corporative pe termen scurt. Suntem acum capabili, intentionat sau din neglijenta, sa alteram mediul global. Cat de mult am inaintat pe drumul catre realizarea diverselor catastrofe planetare profetizate, ramane inca un subiect de controversa savanta. Dar ca suntem in stare s-o facem, nu mai incape nicio indoiala.

Poate ca produsele stiintei sunt pur si simplu prea puternice, prea periculoase pentru noi. Poate nu ne-am maturizat destul ca sa ne fie incredintate. Ar fi intelept sa facem cadou un pistol unui copil in leagan? Dar unui tanc care abia incepe sa umble, sau unui copil preadolescent, sau unui adolescent? Sau poate, cum au argumentat unii, niciun civil nu ar trebui sa posede arme automate, fiindca intr-un moment sau altul toti am cunoscut pasiuni orbitoare, chiar daca puerile. De n-ar fi fost armele la indemana, ni se pare prea adesea, tragediile ar fi putut fi evitate. (Bineinteles ca oamenii prezinta motive pentru a poseda arme, si poate ca in unele imprejurari aceste motive sunt valabile. Acelasi lucru se poate spune despre produsele periculoase ale stiintei.) Si o complicatie suplimentara: sa ne imaginam ca dupa ce am apasat pe tragaciul unui pistol, dureaza decenii inainte ca victima sau agresorul sa-si dea seama ca cineva a fost atins. In acest caz, pericolul armelor ar fi si mai greu de sesizat. Analogia este imperfecta, dar ceva asemanator se aplica repercusiunilor ambientale globale ale tehnologiei industriale moderne.

Pamantul este o anomalie. Din cate stim, este singura planeta locuita din Sistemul Solar. Noi, oamenii, suntem una dintre cele cateva milioane de specii care traiesc intr-o lume unde viata infloreste si abunda. Si totusi, majoritatea speciilor care au existat candva au disparut. Dupa ce au prosperat timp de 180 de milioane de ani, dinozaurii au disparut. Pana la ultimul. Nu a mai ramas  niciunul. Niciunei specii nu-i este garantata permanenta pe aceasta planeta. Iar noi suntem aici numai de aproximativ un milion de ani, noi, prima specie care a inventat mijloace pentru a se autodistruge. Suntem o specie rara si pretioasa, fiindca suntem vii si fiindca suntem capabili sa gandim. Avem privilegiul de a ne influenta si poate de a ne controla viitorul. Cred ca avem obligatia sa luptam pentru viata pe Pamant, nu numai pentru noi insine, ci si pentru toti cei care, oameni sau nu, au existat inaintea noastra si carora le suntem indatorati, si pentru toti cei care, daca suntem indeajuns de intelepti, vor veni dupa noi. Nu exista cauza mai urgenta, nici obiectiv caruia sa-i fim mai dedicati decat sa protejam viitorul speciei noastre. Aproape toate problemele sunt cauzate de oameni si pot fi rezolvate de oameni. Nicio conventie sociala, niciun sistem politic, nicio ipoteza economica, nicio dogma religioasa nu sunt mai importante.