Scrisoare adresată de Andrew Samuels cititorilor români,
prin intermediul Editurii Herald şi cu mijlocirea d-nei Eva Pattis Zoja

Am scris cartea Jung şi post-jungienii acum mulţi ani. De atunci, lumea s-a schimbat şi transformările petrecute în ţara voastră le-au depăşit pe cele din multe alte ţări. Psihologia jungiană are ceva de oferit în perspectiva eliberării, fie în sfera clinică, fie culturală sau politică. De fapt, psihoterapeuţii de orice fel de pe glob au început să contribuie nu numai la analiza suferinţelor personale, dar şi a crizelor care caracterizează vremurile noastre. Jungienii, consideraţi de obicei a fi introverţi şi detaşaţi, au avut un aport substanţial în această direcţie. Sper că într-o zi, cărţile mele pe acest subiect să fie publicate în limba română - The Political Psyche şi Politics on the Couch.

Iată un citat din Jung care surprinde această idee:

Psihologul nu poate evita provocările istoriei contemporane, chiar dacă propriul său suflet se retrage din faţa tumultului politic, a propagandei mincinoase şi a discursurilor iritante ale demagogilor. Nici nu e nevoie să amintim datoria sa de cetăţean…

Îl citez pe Jung din motive evidente, dar este cu adevărat important să nu îl venerăm pe Jung ca pe un erou, indiferent cât de influent şi important este el pentru atât de mulţi oameni. Când am inventat termenul „post-jungian”, am dorit să surprind atât legătura evidentă cu Jung, dar şi o atitudine critică. Oamenii îl vor citi întotdeauna pe Jung, dar, aşa cum se spune, „oamenii nu trăiesc numai cu pâine”. Nici un terapeut sau student nu poate înţelege psihologia analitică dacă nu citeşte cărţile post-jungienilor, iar unele dintre cele mai importante sunt lansate astăzi aici (lansare colecţiei Jungiana, 15 nov. 2013, Editura Herald – n. trad.)

Am scris Jung şi post-jungienii deoarece devenisem foarte confuz, în timpul pregătirii mele şi imediat după aceea, din cauza enormelor diferenţe de opinie dintre şcolile jungiene de gândire şi terapie. Intenţia mea nu a fost să pun fiecare autor în cutia lui, ci mai degrabă să extind aria de lucruri pe care un jungian le-ar putea face devenind conştient de toată plaja de alegeri pe care le are la dispoziţie. Astfel, ideal NU este să alegi între şcolile Clasice, de Dezvoltare şi Arhetipală (decât dacă vrei asta), ci să afli despre diferenţele dintre ele şi apoi să creezi propria ta sinteză. Folosind un cuvânt franţuzesc, să creezi un bricolaj.

Fiecare capitol al cărţii conţine un sumar al ideilor lui Jung legate de subiectul capitolului respectiv şi mulţi cititori au găsit că acest aspect este folositor. Apoi, am privit la diversitatea punctelor de vedere post-jungiene. În cele din urmă, am trasat paralele relevante cu psihanaliza sau alte discipline. Lucrarea cuprinde un capitol extensiv despre lucrul meu cu primul pacient, din perioada mea de formare, pe care îmi doresc ca oamenii să îl citească.

Analiza jungiană este şi ar trebui să fie o afacere pluralistă. Pluralismul presupune ca noi să reţinem următoarele: (1) o psihologie analitică unificată, o singură modalitate de psihoterapie, o singură psihologie analitică. Şi (2) o diversitate şi pletoră de opinii, multe psihologii analitice. Vedeţi, pluralismul nu se referă la mai mulţi – este despre relaţia dintre unul şi mai mulţi.

În prezent, deşi încă scriu mai mult decât ar fi sănătos pentru mine, am devenit un entuziast al cuvântului rostit şi al caracterului nemijlocit al metodelor educaţionale cum sunt podcast-ul şi transmisiunile video. Deţin un site interactiv cu multe materiale video: www.andrewsamuels.com.

În iulie 2013, am realizat un interviu video pentru website-ul Psychotherapy Excellence despre Jung şi post-jungienii (ideea generală, nu cartea în sine). Îl puteţi vedea la adresa http://www.psychotherapyexcellence.com/watch/watch-listing/2013/april/andrew-samuels-on-jung-and-the-post-jungians.

Este posibil, din alte motive, să ajung în Bucureşti în 2014-15. Le urez tuturor proiectelor jungiene din România mult succes şi aştept bucuros iniţiativele de corepondenţă prin intermediul website-ului meu.

Andrew Samuels,
noiembrie 2013