Un indragostit a fost despartit de iubita lui vreme de sapte ani, rastimp in care nu a incetat nicio clipa s‑o caute. In cele din urma stradania si perseverenta i‑au fost rasplatite, potrivit fagaduielii: „Cauta si vei gasi“ si „Oricine va fi facut bine cat un fir de praf, acela il va zari“. Intr‑o noapte, pe cand ratacea prin oras, a fost urmarit de niste strajeri si, ca sa scape de acestia, s‑a refugiat intr‑o gradina unde si‑a gasit iubita indelung cautata. Intamplarea aceasta i‑a dat prilejul sa reflecteze cat de des „oamenii urasc lucrurile care sunt bune pentru ei“, astfel ca i‑a binecuvantat pe strajerii necio­pliti datorita carora si‑a regasit iubita.

In legatura cu aceasta, se spune o istorioara despre un pre­dicator ce obisnuia sa‑i binecuvanteze pe talhari si asupritori, caci raul lor exemplu l‑a indreptat spre virtute. In clipa in care indragostitul s‑a aflat singur cu iubita lui, el a incercat s‑o imbratiseze, dar ea l‑a respins, zicand ca, desi nu este nimeni de fata, totusi bate vantul, ceea ce arata ca Dumnezeu, Cel ce misca vantul, este si el prezent. Indragostitul i‑a raspuns: „S‑ar putea sa fiu lipsit de bunele maniere, dar nu imi lipseste dragostea si fidelitatea fata de tine“. La care iubita i‑a zis: „Lucrurile ascunse trebuie sa le judecam dupa cele care se vad; eu vad ca purtarea ta dinafara este rea, asa ca laudele tale despre virtutile ascunse nu sunt dovedite de fapte. Te rusinezi sa te porti urat in vazul oamenilor, dar nu ai nicio retinere s‑o faci in prezenta lui Dumnezeu Atoatevazatorul, asa ca eu ma indoiesc de existenta sentimentelor virtuoase pe care pretinzi ca le ai, dar care numai tie iti sunt cunoscute“.

Ca sa ilustreze aceasta, ea a spus povestea unui sufit si a sotiei sale necredincioase. Intr‑o zi, sotia se afla in bratele amantului sau, cand a fost surprinsa de intoarcerea neas­teptata a sotului. Sub imboldul de moment, ea a aruncat un vesmant femeiesc peste amantul ei si l‑a prezentat pe acesta sotului ca fiind o doamna bogata, venita sa propuna casatoria fiului ei cu fiica sufitului, si zicand ca nu este interesata de avere, ci numai de modestie si de purtarea cuviincioasa. La care sufitul a raspuns ca, asa cum venirea neanuntata a doamnei arata ca ea nu poseda averea pe care sustine ca o are, pretentiile ei de modestie si umilinta se presupune ca sunt si ele inchipuite.

Atunci indragostitul s‑a scuzat pe motiv ca a voit sa‑si puna iubita la incercare, pentru a se asigura daca este o femeie onora­bila sau nu. Bineinteles, a adaugat el, stia dinainte ca ea se va dovedi o femeie onorabila, dar a voit totusi sa aiba do­vada acestui fapt. Iubita l‑a mustrat ca incearca s‑o amageasca cu scuze false, asigurandu‑l ca, prins cu minciuna, cel mai bun lucru era sa marturiseasca, asa cum facuse Adam. Pe deasupra, a mai spus ea, punerea ei la incercare ar fi fost un procedeu foarte nedemn, comparabil numai cu gestul lui Abu Jahl de a pune la incercare pretentiile Profetului cerandu‑i sa savarseasca o minune.

Sufletul binelui este si in lucrurile rele. Raul este relativ

Indragostitul a binecuvantat strajile necioplite,
Deoarece asprimea lor ii adusese fericirea.
Otrava erau ei pentru cei multi, dar dulciuri pentru el,
Caci necioplitii aceia ii inturnasera iubirea.
In lume nu exista nimic absolut rau;
Mai mult, trebuie sa stii ca raul e numai relativ.
Nu exista in lume otrava sau leac vindecator,
Care pentru unul sa nu fie picior, iar pentru altul lant;
Puterea de a se misca pentru unul e piedica pentru altul;
Pentru unul otrava, pentru altul leac vindecator.
Veninul serpilor este viata pentru serpi,
Dar pentru oameni moarte inseamna.
Pentru vietuitoarele marii, marea e o gradina,
Dar loc al mortii pentru fapturile de pe uscat.

De aceea, omule, socoteste in chip inteligent
Nesfarsita varietate din relatiile acestor lucruri.
Fata de un om, Zaid este precum Satan,
Dar fata de un altul, el e asemeni lui Sultan.
Ultimul il numeste pe Zaid un sincer musulman,
Primul zice ca i doar un pagan ce merita ucis.
Zaid, acelasi om, viata este pentru unul,
Iar pentru altul, doar ciuma si belea.

De vrei ca Domnul sa ti fie binevoitor,
La El te uita cu ochii celor ce L iubesc.
Nu te uita la acea Frumusete cu ochii tai,
Acel Obiect al dorintei priveste l cu ochii adeptilor sai;
Cand privesti acel dulce Obiect, inchide ochii tai
Si imprumuta privirea celor ce L admira;
Ba nu, chiar de la El imprumuta ochi si vaz,
Si cu ochii Lui te uita drept la chipul Lui,
De vrei ca vazul sa nu te dezamageasca.
Domnul spune: „Cine e al Meu, si Eu sunt al lui“.
Si tot El zice: „Eu sunt ochiul sau, mana sa, inima sa“,
Incat norocul tau din potrivnicie poate sa purceada.
Tot ce neplacut iti pare, daca te duce indata
La iubita ta, negresit placut iti va parea.

Fragment extras din „Mathnawi" de Jalāl ud-Dīn Rūmī

Traducere de Walter Fotescu

Colectia Intelepciunea Inimii, coordonata de Teodoru Ghiondea.