Ceea ce ramane tainuit, Bogdan Mandache

In ultimii ani au aparut numeroase traduceri in limba romana ale unor carti despre cabala, termen in jurul caruia s-a creat si intretinut, de cele mai multe ori cu buna-stiinta, o aura de mister, ca si cand termenul insusi ar fi ascuns ceva tainic, de nepatruns. Si ortografierea cuvantului a cunoscut o evolutie sinuoasa, nejustificata, unii optand pentru scrierea sa in forme care prin ele insele ar fi ascuns ceva: kabbala, kabbalah, cand termenul in limba romana este cabala si inseamna traditie. Dictionarul enciclopedic de iudaism precizeaza ca in gandirea evreiasca, invatatura esoterica si mistica sunt asociate in general cu Cabala:

 

„Cabala desemneaza totusi un fenomen aparte, intemeiat

deopotriva pe esoterism si pe teosofie, care nu-si are

echivalent in misticismul clasic, asa cum este el definit

de istoria religiilor. Definirea Cabalei ca mistica se

bazeaza deci pe modul cum o abordam, in masura in

care ea tinde spre cunoasterea lui Dumnezeu si a operei

sale, ale carei elemente intrinseci au la baza o conceptie

intelectuala.”

 

 

In urma cu mai bine de douazeci au fost traduse in limba romana doua lucrari remarcabile ale unui cabalist recunoscut pe plan international, Alexandru Safran, care a fost mare rabin al Romaniei, iar dupa 1948 mare rabin al Genevei: Cabala, Editura Univers Enciclopedic, 1996 si Intelepciunea Cabalei, Editura Hasefer, 1997. In laudabilul sau demers de a prezenta cititorului roman texte esentiale ale marilor traditii spirituale, Editura Herald a publicat in cadrul colectiei „Sepher” texte ale spiritualitatii iudaice si comentarii la aceste texte. Amintim cateva dintre aparitiile editoriale sub siglele Herald si „Sepher”: Meditatia si Cabala, de Aryeh Kaplan, Kabbala. Traditia secreta a occidentului. Stiinta secreta, de Papus, Cabala crestina, de Franciscus Mercurius Van Helmont, Doctrina Cabalei – Filosofia religioasa a evreilor, de Adolphe Franck, Magie si superstitie la evrei, de Joshua Trachtenberg, Zoharul – Cartea Splendorii. Recent in aceeasi colectie a editurii Herald a aparut o noua carte: Cabala. Mostenirea mistica a copiilor lui Abraham, scrisa de Daniel Hale Feldman, traducere din limba engleza de Walter Fotescu, 336 p.

Interesul actual si deopotriva confuzia in legatura cu Cabala este datorat raspandirii unui curent care vorbeste mai putin de Revelatie si mai mult despre practica. Alexandru Safran atrage atentia ca trebuie sa vedem in Cabala mai mult decat un sistem filosofic sau religios, mai mult decat implinirea unui numar de rituri, mai mult decat o doctrina mistica, fiind „o manifestare creatoare a spiritului evreiesc”. Daniel Hale Feldman s-a apropiat de Cabala prin lucrarile editate si cursurile organizate de Work of the Chariot si intentioneaza prin aceasta carte sa apropie cititorii de spiritualitatea mistica universala a copiilor lui Abraham, mostenire numita in carte Cabala Mistica. Feldman intelege prin Cabala Mistica a copiilor lui Abraham „o transmitere mistica straveche, ce a precedat si depaseste oricare dintre receptaculele religioase individuale prin care a fost filtrata si nuantata.” De aceea el vede iudaismul, crestinismul, islamismul si chiar tantrismul ca ramuri ale unui singur arbore, arborele copiilor lui Abraham si face cateva aprecieri pe marginea similitudinilor si deosebirilor intre Cabala Mistica si crestinism, islamism si tantrism. Daniel Hale Feldman enumera si face utile consideratii despre cartile asupra carora s-a concentrat grupul de studiu Work of the Chariot, dintre care amintim: Tora, Sefer Yetzirah, Sefer HaZohar, Qur’an, Peshitta, Etz Ha Chayyim, texte fundamentale, „carti ale puterii, nedestinate unei lecturi superficiale”, din care izvorasc Numele Puterii, imagini si diagrame care se regasesc din belsug in carte.


In demersul sau de a introduce cititorul in subiectul cartii, Daniel Hale Feldman vorbeste despre invataturile esentiale ale Cabalei Mistice, cele care dau contur viziunii mistice asupra lumii (Ayin, Fata cea Mare si Fata cea Mica, Arborele cabalistic al Vietii, Cele Patru Lumi cabalistice, Qlifoth), despre arborele sefirotic, despre arbori ai vietii din alte surse cabalistice, despre practici comportamentale indispensabile celor care trec de la meditatie la practicarea Cabalei Mistice, urmarind totdeauna sinceritatea scopului, puritatea intentiei, renuntarea la roadele eforturilor proprii, abandonarea din toata inima in fata realitatii si a vointei Sinelui superior, discernamantul intre Real si Ireal, reamintirea vigilenta a Divinului din propria fiinta si din toate fiintele. Care sunt caile de acces? Autorul enumera: practicile meditative (mediul exterior, mediul interior, rutinele elaborate de practici centrate pe Fata cea Mare si Fata cea Mica, experiente spirituale, vizualizari suplimentare) si practici auxiliare (psalmodierea lui Sefer HaShmoth, practici legate de Mesia, cantece devotionale, servire altruista). Cabala este o doctrina a unitatii, in care interfereaza vazutul si nevazutul, materialul si spiritualul. La originea Cabalei se afla o prima Revelatie, o Revelatie primenita de fiecare generatie.

 

Cu mai bine de cinci veacuri in urma, in plina Renastere florentina, Giovanni Pico della Mirandola si Johannes Reuchlin descopereau ca exista o esoterica, chiar si o mistica iudaica. Cei doi erau in cautarea unei traditii primordiale, comune tuturor religiilor mari, o temelie comuna in toate miturile si simbolurile diferitelor religii care ar putea fi descoperite prin interpretari simbolice. Johannes Reuchlin avea sa deschida calea cercetarilor despre Cabala, in Europa, prin lucrarea De arte cabalistica, 1517, care sublinia tendinta spre contemplatie a cabalistilor, preocuparea lor spre ceea ce este legat de linistea spiritului, de tacere, de dragostea fata de Dumnezeu. Era inceputul studiului despre Cabala ca revelatie primordiala si ca traditie primordiala. Unul dintre marii cabalisti ai secolului trecut, Gershom Scholem, afirma ca: „Studiul literaturii unei discipline mistice, cum este Cabala, poarta in sine o doza de ironie. Ea se ocupa de un val de negura, care, ca istorie a traditiei mistice, invaluie corpusul, spatiul propriu-zis al problemei, o ceata ce izvoraste din ea insasi.” Dupa o jumatate de veac de studiere a misticii iudaice, a Cabalei, Gershom Scholem sustine ca de cele mai multe ori cabalistii au vorbit despre o traditie, despre un adevar care este traductibil, desi acel adevar numai traductibil nu este, pentru ca ceea ce poate fi transmis nu il mai cuprinde. „Traditia pura ramane ascunsa”, este verdictul savantului evreu, care adauga: „Ce lume, dintre cele exprimabile, este mai tainuita in verbalitatea ei enigmatica decat lumea Cabalei luriene?”

Comentarii

Articole similare

Lectii de parentaj constient
Lectii de parentaj constient
Ce fel de rol are jocul in dezvoltarea copilului? Care sunt ingredientele cheie de care au nevoie copiii nostri pentru a creste frumos si a-si implini potentialul? Cum putem influenta fericirea si...
Ceea ce ramane tainuit, Bogdan Mandache
Ceea ce ramane tainuit, Bogdan Mandache
In ultimii ani au aparut numeroase traduceri in limba romana ale unor carti despre cabala, termen in jurul caruia s-a creat si intretinut, de cele mai multe ori cu buna-stiinta, o aura de mister, ca...
Ceea ce ramane tainuit, Bogdan Mandache
Ceea ce ramane tainuit, Bogdan Mandache
In ultimii ani au aparut numeroase traduceri in limba romana ale unor carti despre cabala, termen in jurul caruia s-a creat si intretinut, de cele mai multe ori cu buna-stiinta, o aura de mister, ca...