Cand intri in clasa cu inima deschisa, poti pastra deschise si inimile copiilor. Aceasta deschidere se sprijina insa pe scanarea propriilor  emotii, pe maiestria autoingrijirii, pe intelegerea scenariilor sedimentate de-a lungul anilor pe care le putem reactiva intr-o clipa in clasa si pe capacitatea de a genera si savura momente pozitive.
Lucrarea Mindfulness pentru profesori (Editura Herald, 2017) vine in intampinarea nevoilor profesorilor si elevilor in sala de clasa si dincolo de ea. “Tot mai multi copii vin cu nevoi nesatisfacute”, se subliniaza in randurile acestei lucrari si se livreaza in continuare cu claritate strategii, metode, instrumente pentru a aduce armonia in scoala.

In primul rand, sub influenta unui “profesor deplin constient si prezent in timp ce preda si interactioneaza cu elevii, parintii si colegii” se poate instala aceasta armonie. Aceasta structura a profesorului declanseaza predarea si invatarea cu prospetime: “ intr-o astfel de stare, intampinati fiecare moment cu prospetime si mintea nu vi se agata de nimic”.

Astfel, dintr-o pozitie de constientizare si prezenta, putem aborda clasa “dincolo de” :

- dincolo de scenarii, prin autoreglare: “Cu totii avem o baza de date cu amintiri emotionale stocate care ne influnteaza modul de a gandi, de a simti si de a ne purta. […] Ekman (2007) numeste aceste amintiri emotionale influente <> sau raspunsuri conditionate. […] Scenariile sunt scurtaturi; ele ne permit sa reactionam rapid la o situatie si fara sa ne gandim “ si tocmai pentru ca “nu putem evita sa aducem in sala de clasa scenariile noastre de o viata” este imperios necesar sa le investigam si vedem ce are rost din ele in momentul de fata: “cand resimtim o emotie puternica,  ne putem opri un moment pentru a verifica daca aceasta isi are rostul in situatia respectiva.”;

- dincolo de presupuneri: “Poate ca presupunem ca purtarea unui elev este constienta si intentionata, cand de fapt este mai probabil ca ea sa fie rezultatul reglarii emotionale deficitare, al unei traume sau al unui lucru ce se petrece in afara scolii.”;

- dincolo de exagerari;

- oferind speranta;

„Copiii si tinerii au nevoie de increderea noastra. Au

nevoie de speranta ca pot reusi si prospera. De

asemenea, copiii si tinerii au nevoie sa le transmitem un

sentiment de speranta privind starea de azi a lumii.

Elevii nostri sunt expusi unor stiri deprimante despre

numeroasele probleme cu care ne confruntam, cum ar fi

schimbarile climatice, razboiul, violenta si saracia. Este

important sa le transmitem increderea noastra ca fiintele

umane au capacitatea de a invinge aceste dificultati si

amenintari. Optimismul nostru poate preveni aparitia

deprimarii si a sentimentului de coplesire la elevii

nostri.”

Pentru a trece dincolo de aceste limitari in procesul de predare si invatare este necesar sa acordam prioritate auto-ingrijirii pentru a putea la randul nostru sa oferim ingrijirea de care au nevoie copiii. Intr-adevar, ““<> sunt inima calda si deschisa si prezenta afectuoasa. Nu putem concura cu fluxul constant de divertisment digital la care sunt expusi elevii nostri intreaga zi. Cu toate acestea, avem ceva ce nici un mijloc multimedia nu poate sa ofere, dar la care copiii ravnesc: atentia unui adult afectuos si marinimos”, insa pentru ruperea spiralelor descendente si a ciclurilor toxice este vital sa ne oprim cu intelegere si asupra nevoilor noastre: “Pentru inceput, vom investiga cum sa avem grija de noi insine, intrucat, pentru a avea o inima calda si deschisa, trebuie sa ne ingrijim mai intai de noi.[…] Daca nu ne vom ingriji cum se cuvine de propriile nevoi, ne va fi greu sa tinem pasul cu nevoile altora.”

Etica ingrijirii contureaza un aspect fundamental: “Ingrijirea nu presupune sa satisfacem toate nevoile pe care le identificam la altii. Nel Noddings, profesor de educatie emerit la Universitatea Stanford, este un specialist in filosofie educationala care a acordat multa atentie eticii ingrijirii. Potrivit lui Noddings (2003), etica ingrijirii decreteaza ca, indiferent daca putem sau nu sa satisfacem nevoile unui elev, putem raspunde intotdeauna intr-un mod care respecta relatia cu el. Evident ca nu avem cum sa satisfacem toate nevoile individuale. Totusi, intotdeauna putem satisface nevoia de relationare. Daca nu avem posibilitatea de a satisface o anumita nevoie, putem comunica acest lucru intr-un mod care respecta nevoia respectiva si sustine relatia.”

A sustine o relatie autentica implica acceptare: “Va veti aprofunda relatiile cu elevii, fiind mai prezenti alaturi de ei asa cum sunt, nu asa cum ati vrea sa fie” si  impact in alegerile comportamentale ale elevilor: “Conducand o metaanaliza in care au fost incluse peste o suta de studii, Marzano, Marzano si Pickering (2003) au descoperit ca profesorii care aveau relatii de foarte buna calitate cu elevii lor s-au confruntat de-a lungul anului scolar cu 31% mai putine probleme de purtare decat profesorii care nu aveau astfel de relatii.”

Intr-un final, “predarea este o <> (Hargreaves, 1998), iar emotiile profesorului si elevului afecteaza dinamica clasei.” Asadar, “predam ceea ce suntem” si copiii reflecta modul nostru de implicare.

Din acest motiv, sa stim ce aducem in clasa si ceea ce sta sub influenta noastra este un segment de foc pentru clarificarea responsabilitatii profesorului prevenind surmenajul, suprasolicitarea, coplesirea, interventia intr-un loc care nu le apartine profesorilor: “ Suntem considerati raspunzatori pentru realizarile elevilor nostri, chiar si atunci cand numerosi factori aflati in afara controlului nostru le influenteaza motivatia si capacitatea de a obtine rezultate scolare.”

Urmatorul pas este sa configuram ceea ce tine de noi astfel incat sa rasara emotii care sa insenineze clasa. In momentul in care acestea apar, sa le intampinam ca pe o lumina si sa savuram modul in care reverbereaza in corpul nostru. Modul nostru de a ne imbratisa emotiile este un model de percepere a emotiilor pentru elevii nostri: “Ii puteti invata si pe elevii vostri sa observe si sa savureze emotiile pozitive. Cand acele momente de bucurie, mandrie, entuziasm, interes, emotie si iubire apar in clasa voastra, atrageti atentia asupra lor.”

Cream astfel un fagas pe care mergem impreuna si pe care putem acumula rezervoare de echilibru: “cercetarile au aratat ca, daca ati instaurat deliberat si cu atentie un climat emotional pozitiv in clasa, elevii vor ajuta la consolidarea lui (Marzano, Pickering&Pollock, 2011). Intrucat “elevii nostri se uita la noi, cautand indicii despre cum sa perceapa si sa reactioneze la o situatie data” este fundamental sa fie martori la un mod echilibrat de a traversa o situatie.

In acest climat, elevii pot “prospera social, emotional si scolar”. Paleta sentimentelor pozitive va creste coeziunea de grup, va stimula colaborarea si va crea relatii stranse: “copiii sunt atrasi in mod natural de emotiile pozitive. Ei au nevoie de emotii pozitive asa cum au nevoie de hrana si de apa. Iubirea si celelalte emotii pozitive construiesc resurse importante, care dureaza toata viata. Printr-o puternica relatie de iubire cu parintii lor, cu profesorii si cu alte persoane care au grija de ei, copiii isi construiesc toate resursele importante de care au nevoie pentru a prospera in domeniul social (Selman, 2003)”.

Aceste rezervoare au ca sursa ritualurile de zi cu zi:

“Putem introduce exercitii simple de mindfulness ca un

ritual zilnic care sa-I ajute pe elevi sa se simta conectati

intre ei, sa reduca stresul tranzitiei de la casa la scoala

si sa le pregateasca mintile si corpurile pentru a

invata.”

Richard Buckminster Fuller sustine ca “nu poti schimba lucrurile opunandu-te realitatii existente. Pentru a schimba ceva, construieste un model nou, care sa-l faca demodat pe cel actual.”  Pentru a face tranzitia de la un model la altul, pe baze stiintifice, este necesar sa facem “trecerea de la statutul de educator la cel de om de stiinta”. In aceasta calitate vom avea un unghi asupra dovezilor de necombatut asupra dimensiunilor esentiale ale invatamantului, unul in care actionam cu insufletire luand in calcul regulile creierului: “creierul copiilor este incredibil de adaptabil si de resilient, dar sistemul nostru de educatie actual nu cultiva aceste facultati.”

Predarea si invatarea se intersecteaza cu mindfulness-ul in descoperirea valentelor variate ale armoniei pe care o putem crea impreuna:  “Mindfulness inseamna si <> prin faptul ca promoveaza o perceptie a lumii care ne aduce aminte de bunatatea si frumusetea ei intrinseca”. Richard Mathieu spunea ca fericirea e un mod de a interpreta lumea si sta in puterea noastra de educatori-oameni de stiinta sa cream spatiul necesar incat copiii sa simta lumea din toata inima, cu deschidere si prospetime, neimpovarati de dezamagirile adultilor sau de limitele pe care le-au experimentat.

O inima invaluita de dragoste transforma totul in jur,  in clasa, acasa, aproape, departe, in interior si in exterior, spre dragonii imblanziti: “Poate ca toti dragonii din viata noastra sunt printese care doar asteapta sa ne vada actionand, macar o data, cu frumusete si curaj. Poate ca tot ce ne inspaimanta este, in esenta sa cea mai profunda, ceva neajutorat, care vrea dragostea noastra.” (Rilke, 2002)

Cu drag sa insufletim predarea si invatarea si ele vor rodi minti si suflete deschise!

Un text de Andreea Puiu, neuropedagog, scriitoare carti pentru copii, consultant educational, lector Limba romana, prof. engl.