Ce anume cauzeaza atasamentul? Cum apare el? Analizandu-si propria natura, viitorul Buddha a constatat ca atasamentul se dezvolta din cauza reactiilor mintale momentane de placere si neplacere. Reactiile scurte, inconstiente, ale mintii sunt repetate si intensificate clipa de clipa, devenind atractii si repulsii puternice, adica atasamentele noastre. Atasamentul este doar forma dezvoltata a reactiei trecatoare. Aceasta este cauza imediata a suferintei.

Ce anume cauzeaza reactiile de placere si neplacere? Uitandu-se mai adanc, el a constatat ca ele apar din cauza senzatiei. Simtim o senzatie placuta si incepe sa ne placa; simtim o reactie neplacuta si incepe sa ne displaca.

Si de ce apar aceste senzatii? Ce anume le cauzeaza? Analizandu-se mai departe in interior, Buddha a vazut ca ele apar datorita contactului: contactul ochiului cu o imagine, contactul urechii cu un sunet, contactul nasului cu un miros, contactul limbii cu un gust, contactul corpului cu ceva tangibil, contactul mintii cu oricare gand, emotie, idee, imaginatie sau amintire. Prin cele cinci simturi fizice si prin minte, noi experimentam lumea. De cate ori un obiect sau un fenomen intra in contact cu oricare dintre aceste sase baze ale experientei, se produce o senzatie, placuta sau neplacuta.

Si de ce apare, de fapt, contactul? Viitorul Buddha a vazut ca, din cauza existentei celor sase baze senzoriale – cele cinci simturi fizice si mintea – trebuie sa apara negresit contactul. Lumea este plina de nenumarate fenomene: privelisti, sunete, mirosuri, arome, texturi, diverse ganduri si emotii. Atat timp cat receptorii nostri functioneaza, contactul este inevitabil. Atunci de ce exista cele sase baze senzoriale? Pentru ca ele sunt aspecte esentiale ale fluxului mintii si materiei.

Si de ce acest flux al mintii si materiei? Ce il cauzeaza? Viitorul Buddha a inteles ca procesul apare din cauza constiintei, actul de cunoastere care separa lumea in cunoscator si cunoscut, subiect si obiect, „eu” si „celalalt”. Din aceasta separare rezulta identitatea, „nasterea”. In fiecare moment, constiinta apare si ia o forma mintala si fizica specifica. In momentul urmator, din nou, constiinta isi asuma o forma usor diferita. De-a lungul intregii existente, constiinta curge si se schimba. In cele din urma vine moartea, dar constiinta nu se opreste aici: fara oprire, in momentul urmator, ea ia o noua forma. De la o existenta la alta, viata dupa viata, fluxul constiintei continua. Atunci ce cauzeaza acest flux al constiintei? El a vazut ca apare din cauza reactiei. Mintea reactioneaza permanent, si fiecare reactie da un impuls fluxului constiintei, ca ea sa continue pana la momentul urmator. Cu cat este mai puternica o reactie, cu atat mai mare este impulsul pe care il da.

Reactia usoara a unui moment sustine fluxul constiintei numai pentru un moment. Dar daca acea reactie momentana de placere si neplacere se intensifica in aviditate sau aversiune, ea castiga putere si sustine fluxul constiintei timp de mai multe momente, minute, ore. Si daca reactia de aversiune si dorinta se intensifica si mai mult, ea sustine fluxul timp de zile, luni, poate ani. Si daca de-a lungul intregii vieti, cineva continua sa repete si sa intensifice anumite reactii, ele dezvolta o putere suficienta pentru a sustine fluxul constiintei nu numai de la un moment la altul, de la o zi la alta, de la un an la altul, dar si de la o viata la alta.

Si ce cauzeaza aceste reactii? Observand la cel mai adanc nivel al realitatii, el a inteles ca reactia apare din cauza ignorantei. Suntem inconstienti de faptul ca reactionam, si inconstienti cu privire la natura reala a lucrului la care reactionam. Suntem ignoranti in privinta naturii impermanente, impersonale, a existentei noastre si ignoram ca atasamentul fata de ea nu aduce decat suferinta. Nerecunoscand natura noastra reala, reactionam orbeste. Nestiind nici macar ca am reactionat, perseveram in reactiile noastre oarbe si le permitem sa se intensifice. Devenim astfel prizonieri ai obiceiului de a reactiona, din cauza ignorantei.

Asa incepe sa se invarta Roata Suferintei:

Daca apare ignoranta, se naste reactia;

daca apare reactia, se naste constienta;

daca apare constienta, se nasc mintea si materia;

daca apare mintea si materia, se nasc cele sase simturi;

daca apar cele sase simturi, se naste contactul;

daca apare contactul, se naste senzatia;

daca apare senzatia, se nasc dorinta si aversiunea;

daca apar dorinta si aversiunea, se naste atasamentul;

daca apare atasamentul, se naste procesul devenirii;

daca apare procesul devenirii, apare nasterea;

daca apare nasterea, apar moartea si decaderea,

impreuna cu intristarea, lamentarea,

suferinta fizica si mintala si necazurile.

Astfel apare toata aceasta suferinta.

Prin aceasta inlantuire dintre cauza si efect – aparitia conditionata – am fost adusi in starea prezenta a existentei noastre si ne aflam in fata unui viitor de suferinta.

In sfarsit, a ințeles limpede adevarul: suferinta incepe cu ignoranta privind realitatea adevaratei noastre naturi, privind fenomenul etichetat ca „eu”. Iar urmatoarea cauza a suferintei este sankhara, obiceiul mintal al reactiei. Orbiti de ignoranta, generam reactii de aviditate si de aversiune, care se dezvolta in atasament, ducand la toate felurile de nefericire. Obiceiul de a reactiona este kamma, modelatorul viitorului nostru. Iar reactia apare numai din cauza ignorantei privind natura noastra reala. Ignoranta, aviditatea si aversiunea sunt cele trei radacini din care cresc toate suferintele in viata noastra.

Fragment extras din „Arta de a trăi - Meditația Vipassana asa cum este predată de S.N. Goenka",  William Hart, S. N. Goenka, Colecția Metanoia , Editura Herald, 2019.