Istoria si simbolismul masonic au fost subiecte atragatoare publicistic inca de la aparitia masoneriei moderne, numita si speculativa, desi formularea de masonerie moderna deschide posibilitatea de a discuta despre o masonerie anterioara, pe care unii o vad coborand pana la inceputurile umanitatii, pana la originea constructiilor, doar masoneria prima asta trebuia sa fi fost, sinonima cu inceputurile arhitecturii si constructiilor. Teoriile asupra inceputurilor masoneriei sunt departe de unanimitate, de multe ori opiniile fiind divergente. Dupa o perioada pe care o putem numi „romantica”, dar fara a arunca vreo umbra de indoiala asupra maretului curent artistic, literar si intelectual, in care originile masoneriei coborau mult in timp, a urmat un timp al cercetarilor istorice amanuntite, al consultarilor arhivelor si documentelor, si al configurarii unor alte directii, unor abordari care aseaza inceputurile masoneriei moderne, speculative in zorii unor altor epoci.

Cartilor aparute in anii precedenti privitoare la istoria masoneriei li se adauga una aparuta de curand: Joseph Fort Newton, Constructorii. O cercetare a istoriei si filosofiei Masoneriei, Bucuresti, Editura Herald, traducere din limba engleza de Mariana Buruiana, cuvant-inainte si note de Vasile Zecheru, colectia „Arta Regala”, 2020, 288 p. Cartea lui Joseph Fort Newton se adauga astfel unor alte importante aparitii editoriale aparute sub sigla editurii Herald: Ortodoxie masonica. Istorie-Rituri-Doctrine, de Jean-Marie Ragon; Istoria Francmasoneriei, de Albert G. Mackey; Morala si dogma Ritului Scotian Antic si Acceptat al Francmasoneriei, de Albert Pike; Masoneria si intelesul ei tainic, de Walter Leslie Wilmshurst; Legendele, miturile si simbolurile Francmasoneriei, de Albert G. Mackey; Misterele Artei Regale, de Oswald Wirth.

Aparuta in urma cu mai bine de o suta de ani, cartea lui Joseph Fort Newton a fost scrisa la indemnul Marii Loji din Iowa cu scopul declarat de a face cunoscuta istoria ordinului masonic maestrilor masoni din acea jurisdictie. Cartea este structurata pe trei capitole: Profetia, Istoria si Interpretarea. Doua arte par, in opinia autorului, sa fi marcat inceputurile umanitatii, agricultura si arhitectura, cea din urma imbinand „necesitatea fizica si aspiratia spirituala”, sub pecetea acesteia asezandu-se dintr-un inceput templele si piramidele egiptene, monumente desavarsite si misterioase. In aceasta arta a arhitecturii, Joseph Fort Newton vede un „hatis pitoresc si multicolor al simbolismului timpuriu al umanitatii”, in care desluseste natura umana universala si sistemul comun de adevar, semne ale inrudirii umanitatii si unitatii mintii, posibile explicatii ale asemanarilor intre credintele si filosofiile unor popoare aflate la mari distante geografice si temporale. Autorul gaseste semne ale unitatii mintii umane, ale identitatii in simbolismul uneltelor constructorilor, perpetuate de misterele si secretele vechilor zidari.

„Masoneria se sprijina pe aceasta traditie; si chiar daca

nu putem spune ca este legata istoric de marile ordine

vechi, ea este descendenta lor din punct de vedere

spiritual si prezinta aproape aceeasi slujire in epoca

noastra pe care Misteriile au avut-o in lumea veche”

 

, noteaza Joseph Fort Newton, evitand astfel cu dibacie capcana in care mai cadeau multi contemporani care stabileau fara dovezi filiatia clara, fara echivoc intre masoneria speculativa si cea operativa.

Evul Mediu a cunoscut o fervoare religioasa fara precedent, atestata de constituirea de ordine religioase, de afirmarea unor stralucite personalitati teologice, cum ar fi Abelard, Bernard de Clairvaux, Bonaventura, Francisc din Assisi sau Toma de Aquino, de construirea a numeroase manastiri, biserici si catedrale romanice si gotice, de pelerinajele care au trasat drumuri religioase in Europa, de cruciadele pentru eliberarea pamantului sfant. Acoperirea vestului Europei cu o mantie alba de catedrale gotice a fost opera zidarilor liberi, care calatoreau pretutindeni, urmandu-i pe misionarii religiosi. Era vremea in care „ordinul zidarilor era in culmea influentei si puterii sale. In acel timp, arta lor era asezata deasupra tuturor celorlalte arte, pe care le supunea. Mai mult, simbolurile sale erau sapate in piatra mult inainte de a fi scrise pe pergament, daca, desigur ele au fost vreodata inscrise in totalitate”, scrie Joseph Fort Newton impresionat de arta zidarilor, de mestesugul si stiinta lor care au dainuit pana in secolul al XV-lea. Discutia despre masonii liberi este un bun prilej pentru o instructiva incursiune in litera si spiritul Vechilor indatoriri care au stat la baza activitatii lojilor constructorilor, perpetuate si dupa stingerea fervorii religioase medievale, ceea ce il indeamna pe Newton sa sustina totusi ca masoneria nu a luat nastere intr-o singura zi si ca lojile de dupa 1717 au avut ca mostenire simbolismul masonic aparut cu secole in urma. Joseph Fort Newton deschide astfel un subiect care continua sa genereze controverse, cel al aparitiei masonilor acceptati, aducand in sprijinul tezei sale exemplul celebru al primirii in masonerie a lui Elias Ashmole, la 16 octombrie 1646.

Luam ca reper al aparitiei masoneriei moderne sarbatoarea sf. Ioan Botezatorul a anului 1717, dar apare intrebarea „ce este masoneria?”, in urma careia se rostogolesc nenumarate raspunsuri, cele mai multe aparandu-i lui Newton ca fiind vagi, nedefinite si nesatisfacatoare, oprindu-se asupra uneia dintr-un Handbuch de la 1900:

 

„Masoneria este activitatea oamenilor strans uniti, care,

folosind formele simbolice imprumutate in principal din

meseria de constructor si din arhitectura, lucreaza pentru

bunastarea omenirii, luptand ca moralitatea sa-i

innobileze pe ei si pe ceilalti si, astfel, sa creeze liga

universala a omenirii, pe care aspira sa o infatiseze chiar

acum, la o scara redusa.”

 

 

Joseph Fort Newton inlatura prejudecatile care inconjoara intelegerea comuna a masoneriei, o despoaie de misterele si secretele cu care au impodobit-o cei din afara, retinand si afirmand ca marele secret al masoneriei este sa-l faca pe om constient de divinitatea dinlauntrul sau.