15%

Prospetimea clipei

Betty (Autor)

Fiinta umana nu se ilumineaza niciodata: doar inceteaza sa mai viseze ca exista in chip de gandire individuala si se dizolva in marele Tot. Viata este perfectiunea insasi. Marea Bucurie e reintoarcerea la sursa. Profunda si eterna recunostinta.

Disponibil in stoc
Prospetimea clipei
20,40 RON 24,00 RON
(-15%)
20,40 RON 24,00 RON
Costurile de livrare nu sunt incluse
Colectia
METANOIA
Anul publicarii
2015
Coperta
Brosata
Format
13 x 20 cm.
Numar pagini
176
ISBN
978-973-111-508-5
Cod Bare EAN
5948417250166

Descriere

In octombrie 2008...

Betty s-a trezit la Realitate, acel vid vibrant in care personalitatea este absenta, unde nimic nu incepe si nimic nu moare. S-a nascut in Quebec, Canada, unde locuieste si in prezent. Betty nu are nicio metoda, nu preda si nu invata pe nimeni. Ea spune: „Nu-i nevoie de nicio cautare, Marea Intalnire este mereu cu tine!”

***

Acelasi vis revenea din viata-n viata mentinand astfel iluzia timpului. Si acum, iata, vad pentru prima oara! Tot ce vad inaintea ochilor este o oglinda imensa. Sunt eu peste tot. Visul nu exista decat in timp si numai in timp. Traiam viata cu incetinitorul, desfasurand mereu si mereu acelasi fir infasurat pe o bobina. Timpul nu folosea decat la a stoca acel univers artificial pe care il inventasem, un vis de individualitate care se derula in capul meu, o lume ireala, fictiva. Imi rumegam viata douazeci si patru de ore pe zi. Eram deci moarta in timpul linear si nu-mi dadeam seama de asta. In visul meu de individualitate nu vedeam decat ce era deja mort. Eu, care eram atat de speriata de moarte, ma inselasem amarnic! Moartea nu exista, este un concept mental cu desavarsire imaginar. Sa-ti fie frica de moarte inseamna sa visezi! Eu sunt tot ceea ce este viu, necunoscut, imensa prospetime, inepuizabila si incredibila sursa de viata!

Betty

***

„Fiinta umana nu se ilumineaza niciodata: doar inceteaza sa mai viseze ca exista in chip de gandire individuala si se dizolva in marele Tot.

Viata este perfectiunea insasi.

Marea Bucurie e reintoarcerea la sursa.

Profunda si eterna recunostinta.”

Betty





Betty

In toamna lui 2008, plimbandu-ma singura intr-o seara, m-am oprit deodata in loc, ca fulgerata de o constatare: in adancul meu imi dadeam seama ca nu sunt capabila sa-mi gasesc pacea; pur si simplu nu sunt inzestrata pentru asta!

Toata cautarea mea spirituala, toate eforturile, toate experientele, toate incercarile mele nu ma dusesera nicaieri. Ma simteam total dezgustata. Mi-am zis: Las totul balta. N-are decat sa se intample ce s-o intampla, putin imi pasa daca sunt nimeni si singura.

Realizam ca dupa nenumarate suferinte inutile, ma gaseam acum intr-un fel de stare neutra, ca intr-un desert. Nu eram nici bine nici rau, refuzam sa ma mai las antrenata in gandurile mele, dar nici nu le opuneam rezistenta, nu incercam sa le alung: Existati gandurilor? Perfect! Faceti-va treaba, eu nu ma mai simt implicata. Nu mai aveam incredere in mine deloc, eram ca inghetata, gata sa mor.

Oare iluminarea survine atunci cand apare un insuportabil apel de urgenta, cand esti plin de inversunare? Nu stiu. In anul care a precedat acest seism, avusesem o sincera dorinta de absolut dar, in acelasi timp, o frica enorma ma impiedicase: frica de a nu exista!

Dragostea, pe care o vedeam ca fiind temeiul a tot ce exista, acea dragoste pe care o defineam ca fiind opusul urii, alimenta aceasta frica. Ea se amesteca peste tot: in legaturile mele amoroase, in dialogurile cu fetele mele, in viata mea profesionala.

Vedeam absurditatea faptelor: sa-mi fie frica de toate aceste lucruri care trebuiau sa-mi aduca bucurie in viata n-avea niciun sens. Eram sincer hotarata sa ma eliberez de aceasta frica care genera durere si suferinta, dar nu voiam sa ma abandonez, voiam sa continui sa exist in chip de ego.

Dupa acea seara in care m-am abandonat pe deplin, am incetat sa ma mai targuiesc, acceptam fiecare moment asa cum venea, lasandu-l sa alunece pe langa mine, uneori interpretat ca dureros, alteori ca agreabil, dar intotdeauna acceptabil, pentru ca exista in acea lume pe care o proiectam eu insami.

S˜i tot asa, nu ramanea decat o sete arzatoare de necunoscut, nedefinita, incalifiabila, care se intindea si crea in jurul ei spatiu. Viata a raspuns! Marturia mea e simpla, accesibila si fara scop. A recunoaste ca Suntem insasi esenta Vietii, inseamna a trai intr-o permanenta Pace, precum florile, fara nicio asteptare, fara sa cerem nimic.

Constiinta este in afara timpului, nu este individuala si nu este supusa nici unui proces evolutiv: Ea ESTE! S˜i noi toti suntem EA!

Betty

 

 

 

Ce spun alti cititori

Ai citit cartea?
Posteaza recenzia

Detalii

SKU
00MT016
Anul aparitiei
2015
Tip coperta
Brosata
Format
13 x 20 cm.
Titlul original
La fraicheur de l'instant. La fin d'une reve d'individualite
Teme de interes
Autori romani, Rutine pentru o stare de bine, Selectia editorului, titluri Herald
Limba
Romana
Nr. pagini
176
ISBN
978-973-111-508-5

Articole