Despre Hermes Trismegistus C.G. Jung spunea că este una dintre figurile pline de contradictii ale sincretismului elenistic, un zeu al revelatiilor in care regasim trei Hermes: egiptean, egipteano-arab si greco-roman. Hermes Trismegistus este modelul mitic al initiatului si al hermeneutului; de ce Trismegistus, Hermes de trei ori mare? Pentru ca meritele din cele doua vieti anterioare, consacrate in intregime intelepciunii si cunoasterii absolute, au facut ca in timpul celei de-a treia existente sa-si cunoasca „eul” autentic printr-un act iluminator de reminiscenta: „Mi se spune Hermes Trismegistus fiindca detin trei parti din intelepciunea intregii lumi”.

Cine a fost Hermes Trismegistus? In treacat fie spus, in limba romana numele sau apare ortografiat cel putin in trei feluri: Hermes Trismegistul, Hermes Trismegistos si Hermes Trismegistus. Dincolo de ortografie ramane intrebarea asupra identitatii, a existentei ca persoana a celui adorat de hermetisti, cei a caror imaginatie s-a inflacarat pornind de la mitul religios si cultural al revelatiei hermetice primordiale. In 1612, eruditul elenist Isaac Cassaubon a aratat, confruntand textele vechi, ca, daca Hermes Trismegistus ar fi trait intr-o epoca indepartata, nu ar putea fi autorul scrierilor care ii sunt atribuite, intrucat acestea nu contin elemente ale doctrinelor din vremuri indepartate, fiind mai curand scrieri influentate de platonism si de idei biblice. Nimeni nu a putut afirma si proba cu temei existenta lui Hermes Trismegistus, dar se admite ca o lunga perioada, intre secolele al III-lea i.H. si al III-lea d.H., numerosi autori de texte alchimice, hermetice, ii atribuiau propriile scrierile lui Hermes Trismegistus, inducand ideea ca transmit o cunoastere rara si secreta, o gandire profunda, cu influente divine, Hermes fiind vechiul zeu egiptean Thot, cunoscut sub numele Hermes-Thot. Hermes Trismegistus este un personaj cu o bogata incarcatura simbolica, un personaj arhetipal, cristalizand simbolismul initierii in revelatia divina si in misterele naturii. Cele mai multe dintre scrierile atribuite lui Hermes Trismegistus au fost grupate in Corpushermeticum, traduse si in limba romana; de curind, pentru cei interesati de inceputurile alchimiei a aparut o carte fundamentala: Hermes Trismegistus, Tractatus Aureus / Tratatul de aur al lui Hermes despre Piatra Filosofilor, Bucuresti, Editura Herald, traducere de Monica Medeleanu si Gabriela Nica, studii introductive si comentarii de Margaret Atwood si Israel Regardie, colectia „Quinta essentia”, Editura Herald, 2016, p. 176. Volumul reuneste doua versiuni ale Tratatului lui Hermes Trismegistus, una apartinand autoarei Margaret Atwood, cealalta lui Israel Regardie. Niciunul dintre ei nu mentioneaza versiunea folosita, intre cele doua versiuni existand diferente, pe alocuri semnificative.

Alchimia nu s-a bucurat niciodata de o larga apreciere, de o buna primire, exceptand cercul cunoscatorilor, si aceasta in primul rand din cauza limbajului secret, misterios, de neinteles pentru cei nefamiliarizati cu operatiunile alchimice, cu terminologia. Margaret Atwood atrage atentia asupra unei afirmatii a lui Arnold de Villanova, care ar descifra taina alchimiei: „In natura exista o materie pura care, fiind descoperita si adusa prin arta la desavarsire, transforma in sine insasi in mod proportional toate corpurile nedesavarsite pe care le atinge”. Este o trimitere la Materia Prima, la Materia Universala cunoscuta doar de initiati. In alchimie nu este vorba de o transmutare in sensul strict al cuvantului, nu sunt transmutate specii, ci subiectul lor, „iar subiectele speciilor”, precizeaza Margaret Atwood,

„nu pot fi transmutate la randul lor daca nu sunt mai

intai reduse la materia lor originara, si astfel devin

libere sa treaca de la o forma la alta”.

Daca speciile sunt indestructibile, filosoful va elibera Subiectul Universal, fundamentul intregului experiment hermetic. Hermes Trismegistus dezvaluie tainele alchimiei,

„incredintate prin gratia si inspiratia lui Dumnezeu”,

vorbind despre operatia filosofica numita cunoasterea elementelor, care nu trebuie intelese in mod obisnuit, in mod corporal, ci in mod spiritual si intelept. Ce intelege un cititor neavizat din lectura grabita a acestui text:

„In pesterile metalelor se afla ascunsa piatra venerata,

de o culoare minunata, alaturi de un spirit sublim si de o

mare deschisa”.

Natura este cunoscuta doar in schimbarile sale multiple, iar aceste schimbari se petrec cand principiul vitalizator strabate toate lucrurile. Vechii greci celebrau virtutile oculte ale eterului, lumea eterica acoperind intreaga existenta, luminand si hranind, dupa cum spunea Virgiliu, miezul pamantului, aerul si cerurile instelate. Filosofii din vechime, cand mentionau Piatra in textele lor, faceau trimitere, prin analogie, la Eterul naturii, Lumina fiind adevaratul principiu care desavarseste Eterul. Israel Regardie priveste Tratatul de aur al lui Hermes Trismegistus ca pe un text semnificativ si interesant din punctul de vedere al unei interpretari psihologice. Daca Margaret Atwood a vorbit mai curand despre experimentarea alchimiei si conferirea unei demnitati disciplinei, Israel Regardie vede in repetarea operatiilor in vederea obtinerii Pietrei Filosofale un camp esential religios, spiritual, care deschide perspectiva intelegerii vietii in ansamblul ei. Regardie face analogie intre operatiile alchimice si arborele sefirotic, insistand asupra semnificatiei lui Tipheret, centrul solar, Binah, Intelepciunea, Yesod, chintesenta. Din perspectiva propusa de Israel Regardie, „pestera metalelor” este o trimitere la profunzimile interioare ale omului, un simbol al inconstientului; sunt alte fatete ale naturii practice a lucrarii alchimice. Un element central al practicii alchimice este focul, de altfel secretul central al artei alchimice, despre care niciun text nu ofera o indicatie clara asupra naturii sale adevarate. Focul poate simboliza natura dinamica a sentimentelor si emotiilor. „Pe de alta parte”, scrie Israel Regardie,

„din punct de vedere filosofic, am putea veni cu

argumentul ca, datorita calitatilor sale incisive, de

penetrare si iluminare, intelectul ar putea fi acest foc

atat de iubit de catre alchimisti. Asta ar implica faptul

ca ei sa fi fost ganditori si filosofi aproape asemanatori

cu scolasticii, dedandu-se la sofisme si la calambururi

intelectuale.”

Confruntati cu labirinturi de simboluri ale limbajului alchimistilor, unora simbolurile le vor parea iluminatoare; altora, lipsite se sens. Regardie ia ca exemplu interpretarea freudiana, exclusiv sexuala, a cuptorului, a focului si a vasului; pentru Freud, intetirea focului, vatra si cuptorul „sunt impregnate in totalitate cu simbolism sexual”. Desi recunoaste ca poate fi o metoda valida de interpretare, Regardie sustine ca astfel de fantezii adolescentine nu au o semnificatie spirituala profunda si aminteste interpretarea focului asa cum apare in scrierile lui C.G. Jung, unde „incalzirea” inseamna inaltarea constiintei pentru ca locuinta spiritului sa poata fi „iluminata”.

Opera alchimica are ca rezultat reinnoirea vietii, reunirea celor doua jumatati ale personalitatii aflate in conflict, restaurarea sinelui, capacitatea spiritului vital de a curge liber, ajungand astfel in starea in care

„corpul interior perfectionat si restituit in mod spontan

siesi, prin propria putere dinamica inerenta, straluceste

si scanteiaza in exterior cu o lumina interioara

asemanatoare cu un diamant sau cu o alta piatra extrem

de pretioasa”,

sustine Israel Regardie. Afirmarea corpului interior pregateste psihicul pentru o atitudine invulnerabila in fata complicatiilor emotionale, o atitudine care conduce spre lumina, spre o constiinta purificata si limpezita. Hermes Trismegistus amintea, adresandu-se fiului sau, de atitudinea spirituala necesara implinirii lucrarii divine, aratand ca procesul este unul rational, care indeamna la meditatie si la reflectie, la studiul sarguincios al instructiunilor. Ce inteles pot avea aceste afirmatii pentru cel care vede in operatiile alchimice o simpla coacere si amestecare a metalelor? Operatiile alchimice tintesc purificarea prin intelegere, eliberarea de sub dominatia inconstientului, separarea materiei si unirea elementelor in proportii armonioase, transformarea constienta a contrariilor. Pentru a produce Piatra Filosofala, elementele trebuie dezintegrate, divizate, impartite, apoi recompuse in noi forme; cheile Intelepciunii pe care le promite alchimia lui Hermes sunt restaurarea unei minti eliberate, unite cu anima sa, „formand impreuna un psihic complet si reintegrat. Un cer nou si un pamant nou”. Studiul alchimiei este dificil pentru ca autorii hermetici au invaluit cunostintele cu o mantie de metafore, analogii, perifraze si artificii, protejand-o astfel de cei ce nu ar fi ajuns la intelesul tainic. Tratatul de aur al lui Hermes Trismegistus este despre Piatra Filosofala interioara, despre izbanda Luminii, a Spiritului si a Intelepciunii si promite fiilor Intelepciunii sfarsitul domniei mortii si domnia fiului invesmantat in haine rosii!