Esoterismul, ocultismul, alchimia ocupa un loc considerabil in panoramicul editorial romanesc al ultimelor doua decenii. La prima vedere, s-ar putea spune ca este o inflatie de literatura alchimica sau despre alchimie; in adevar, explicatia numarului relativ mare de carti despre alchimie este simpla: decenii de-a randul alchimia a fost asimilata unor practici lipsite de orice suport stiintific, unui discurs inselator si din acest motiv nu au aparut carti subscrise domeniului. Acum apar atat traduceri ale marilor tratate alchimice, cat si lucrari despre istoria alchimiei sau interpretari ale practicii alchimice asa cum apare ea descrisa de marii autori. De fapt, este un proces de recuperare a unui domeniu, a unei discipline neglijate pe nedrept, condamnata de furia unui fals rationalism, a unui rationalism „fara frontiere”.
Multi contemporani continua sa priveasca detasat si condescendent domenii peste care decenii de totalitarism si instrainare au asternut tacerea. S-au instalat prejudecati greu de dislocat, una dintre acestea fiind intelegerea rudimentara a alchimiei ca exercitiu de transformare a metalelor, o anecdota adanc inradacinata in mentalul colectiv. In secolul al XX-lea au existat numeroase incercari de a scoate alchimia dintre limitele in care fusese constransa sa traiasca, apreciindu-i-se deschiderile spirituale, subliniindu-se cu convingere ca alchimia lucreaza pe un alt plan decat stiinta empirica, ca principalele ei stradanii sunt indreptate spre descoperirea starii superioare a lucrurilor umane. Unul dintre autorii care au schimbat perceptia asupra alchimiei a fost ilustrul carturar C.G. Jung, prin cartea sa Psihologie si alchimie, prin comentariile la traducerile facute de prietenul sau Richard Wilhelm. Alaturi de Jung au fost numerosi alti autori care au incercat sa redea alchimiei daca nu gloria de altadata, cel putin statutul de altadata, acela de cale de mijloc. Unul dintre acesti autori a fost Israel Regardie (1907-1985); recent, una dintre cartile sale a fost tradusa in limba romana: Piatra filosofala, Bucuresti, Editura Herald, colectia „Quinta essentia”, traducere din limba franceza de Gabriela Nica si Marius Cristian Ene, 2017, 288 p.
De la bun inceput, Israel Regardie asaza alchimia in randul a ceea ce anticii numeau lucrari divine, al caror scop era dezvoltarea constiintei, scoaterea omului din starea de conflict, confuzie, limitare, suferinta si nesiguranta: „La fel ca metodele psihologice moderne, formulele alchimice aveau drept obiectiv crearea unui om deplin, a intregului. Alchimia nu se multumeste sa conceapa un individ ai carui constituenti ai constiintei sunt unificati; ea pune in opera nevoia de desavarsire specifica tuturor metodelor oculte sau magice, merge cu un pas mai departe. Ea aspira la dezvoltarea unui om liber si unificat, care este si iluminat. Tractatus Aureus afirma: «O, fiul meu, toata intelepciunea lumii este cuprinsa in aceasta Intelepciune ascunsa a mea». Asta ii confera alchimiei acea atractie specifica de care s-a bucurat intotdeauna in Occident, indiferent daca termenii sai au fost sau nu au fost intelesi in mod clar si logic.” De aceea in toate tratatele alchimice este folosita frecvent denumirea Aur, la fel cum Piatra Filosofala desemneaza constiinta, dupa spusele lui Hermes, in Tratatul de Aur: „In caverna metalelor este ascunsa o Piatra venerabila, de o culoare splendida, o minte sublima si o mare deschisa”.
Tratatul lui Hermes i se pare lui Israel Regardie potrivit pentru o interpretare psihologica, oferind un material interesant si semnificativ, insistand asupra naturii religioase sau spirituale a textelor alchimice, aratand ca invatacelul este invitat astfel sa caute un punct de vedere mai inalt si mai nobil. Israel Regardie atrage atentia asupra interpretarii simbolurilor care, fiind universale si de natura generica, pot semana intre ele, nu dau adevarata masura a profunzimii intelesurilor. Focul este simbol al intelectului, dar la Freud este si simbol de natura sexuala, focul ca simbol masculin, cuptorul ca simbol feminin. La C.G. Jung „incalzirea” este legata de inaltarea constiintei, de locuinta spiritului, pe urmele sale Israel Regardie scriind ca
„aceasta inversare produsa de viata spirituala, restaurare a sinelui ca urmare a unor incercari continue si persistente de a dizolva alcatuirea si bazele sufletului, reprezinta lucrul pe care alchimistii spera sa il obtina si chiar pretind ca, mai mult decat atat, l-au obtinut deja. Corpul interior perfectionat si restituit in mod spontan siesi, prin propria putere dinamica inerenta, straluceste si scanteiaza in exterior ca o lumina interioara asemanatoare cu un diamant.”
Alchimia nu este nicidecum simplul proces de coacere si amestecare a metalelor; este incercarea de a configura un corp glorificat cu un spirit purificat si un suflet ridicat la inaltimea unui regat spiritual. Este un procedeu in care Mercur reconciliaza focul ceresc al Sulfului si natura formativa pamanteasca a Sarii in incercarea de a elibera elixirul vietii care se afla in interiorul omului.
Tratatul lui Eudoxus descrie cele sase chei care deschid cea mai secreta Filosofie; sunt chei care deschid temnite intunecate ale sulfului, componenta Pietrei, chei prin care se incepe separarea elementelor, fermentarea si multiplicarea Pietrei care se formeaza prin conjunctia Sulfului cu Mercurul, folosind drept baza de actiune Sarea. Prin transmiterea unei vitalitati sporite, constiinta sufera o eclipsa si inlesneste exprimarea „constiintei secundare sau a nucleului divin al inconstientului”. Eudoxus identifica epocile nebuloase si intunecate cu Inconstientul colectiv, in sens larg, cuprinzator:
„Nu este numai taramul psihic al instinctelor, ci si al lumii arhetipale a celor mai inalte facultati de discriminare, intuitie, intelepciune spirituala si inspiratie. Pentru ca instinctele nu sunt altceva decat reflectia celor mai inalte parti spirituale ale naturii divine”.
Daca in textul lui Hermes identifica metoda psihologica, iar in cel al lui Eudoxus metoda magnetica, Israel Regardie considera ca exista si un al treilea punct de vedere, anume teoria magica, un domeniu interior care cuprinde unitatea vietii si a constiintei, actiune prin care viata interioara este trezita la o activitate reinnoita:
„intreaga actiune a acestui tip de ritual dramatic de initiere face ca sufletul sa se regaseasca pe sine in valtoarea unei ascensiuni spre inalt, iar in timpul acestei ascensiuni mistice sa primeasca un influx de Lumina.”
Israel Regardie aminteste un ritual de initiere a neofitului, un sistem magic practicat de Ordinul Zorilor Aurii, insistand asupra operei de transmutare in gradele de zelator, theoricus, practicus, philosophus, toate desemnand „o experienta de cea mai mare insemnatate, un scop care marcheaza o realizare, dobandirea unei evolutii diferite. Totusi, este o experienta inefabila care nu poate fi definita nici in licaririle sale cele mai neinsemnate, nici in partile sale cele mai avansate”. E o experienta care reprezinta o realizare marcanta, care, dupa cum spunea C.G. Jung, elibereaza personalitatea interioara de complicatiile emotionale si imaginare. Israel Regardie identifica aceasta teorie magica in scrierile lui Thomas Vaughan, cu precadere in Coelum Terrae, o carte influentata de idei cabalistice, din care una este reluata in mai multe randuri:
„cladirea Templului care se afla aici jos este construita dupa cea a Templului care se afla sus”,
iar acest principiu se aplica si fiintei umane, alchimia fiind un proces de extragere a semintei spiritului din corpul grosier in care a fost tinuta prizoniera.
Modernitatea materialista s-a dedat unei experiente hazardate, incercand sa elimine din campul trairii spiritualitatea sau considerand-o un domeniu autonom; spiritualitatea este o aventura interioara, personala in care Traditia ocupa locul central. Interesul pentru gandirea si practicile traditionale este departe de a fi unanim impartasit, dar nu trebuie sa starneasca nelinisti si nici sa fie confundat cu revenirea irationalului. Este un semn al unor cautari ale omului modern, al diversitatii vietii spirituale care se hraneste din jocul permanent dintre exoteric si esoteric.
Comentarii