Capete gnostice

Name: Capete gnostice
SKU: 000C20
Availability: OutOfStock

Sf. Maxim Marturisitorul (Autor)

SPIRITUALITATE CRESTINA CRESTINISM ֍ ISIHASM Carti de la [A] la [Z]en

CAPETELE GNOSTICE (Despre teologie si despre iconomia intruparii Fiului lui Dumnezeu) Despre Maxim s-a spus ca ar fi ultimul ganditor independent al Bisericii bizantine - iar atentia pentru evenimentele exterioare este inlocuita la el de una pentru prefacerile interioare din viata...

Comanda prin telefon
L-V 9:30-17:30
0771.664.320

Livrare in Romania
1-3 zile lucratoare

Ridicare din Easybox
1-3 zile lucratoare

2 persoane viziteaza chiar acum aceasta pagina
Stoc limitat

Colectia

SPIRITUALITATE CRESTINA

Anul publicarii

2008

Coperta

Brosata

Format

13 x 22 cm.

Numar pagini

288

ISBN

978-973-111-049-3

Cod Bare EAN

5948417030201

Descriere

CAPETELE GNOSTICE

(Despre teologie si despre iconomia intruparii Fiului lui Dumnezeu)

Despre Maxim s-a spus ca ar fi "ultimul ganditor independent al Bisericii bizantine", iar atentia pentru evenimentele exterioare este inlocuita la el de una pentru prefacerile interioare din viata ascetica. Cel din urma aspect este, de altfel, si una din cauzele ce confera conceptiei teologice a lui Maxim un loc singular in istoria patristicii rasaritene. Mai precis, Maxim reuseste sa realizeze o legatura directa intre spiritualitatea vietii crestine si speculatiile teologice propuse de scriitorii alexandrini si Pseudo‑Dionisie Areopagitul, construind o imagine unitara a iconomiei Logosului divin in lume si in om.

"Cele doua sute de capete gnostice", scrise probabil catre 634, concentreaza viziunea teologico‑mistica a lui Maxim pe o lungime a scrierii de sapte ori mai mica decat raspunsuri catre Thalasie. Scurtimea tratatului este cauzata de faptul ca, spre deosebire de scrierile anterioare, Maxim renunta la stilul didactic. Capetele nu au un destinatar, asa cum au lucrarile sale precedente. Forma scrierii sub forma capetelor nu era noua in literatura patristica, fiind exploatata de Evagrie Ponticul, dar si de multi alti scriitori din mediul ascetic.

Spre deosebire, totusi, de alte scrieri similare, Capetele gnostice ale lui Maxim dovedesc o puternica coerenta interna ascunsa sub aparenta fragmentaritatii gandurilor. Spre sfarsitul tratatului (la 2, 85), Maxim insusi ofera implicit dovada ca nici unul din capete nu este introdus intamplator. Despre maniera in care Maxim va fi intentionat sa‑i fie citite capetele, nu aflam din aceasta scriere, ci din prologul Capetelor despre dragoste. Maxim il previne pe destinatarul scrierii, Elpidie, asupra faptului ca trebuie sa ia aminte "cu straduinta la fiecare din capete". Totodata, avertizeaza asupra caracterului ezoteric al capetelor - "multe din ele nu vor fi intelese de toti" - , motiv pentru care recomanda ca "multe din sa fie mult cercetate impreuna de catre multi".

Aceasta pluralitate a cercetarii este opusa de Maxim simplitatii aparente a capetelor. Asadar, este nevoie ca lectura lor reiterativa sa treaca de primul strat al cuvintelor si sa caute sa patrunda dincolo de fragmentaritatea capetelor (cerinta exprimata de expresia "sa fie cercetate impreuna"). Mai departe in acelasi prolog, Maxim tinde sa confere lecturii capetelor calitatea unui exercitiu spiritual, respingand ideea unei simple cercetari intelectuale. Este evident, ca aceleasi prevederi s‑ar aplica si lecturii Capetelor gnostice, motiv pentru care comentariile ample atasate traducerii tratatului isi gasesc in parte indreptatirea (prin atentia conferita fiecarui capat) si in parte limitarea (cel putin din cauza faptului ca nu vor putea suplini niciodata asumarea lor spirituala).

Contributia Sfantului Maxim la dezvoltarea teologiei crestine a fost atat de importanta incat Biserica l‑a numit "Marturisitorul" (latinizat "Confesorul"), iar, pentru viata lui intelectuala, "Teologul si Filozoful".

Sf. Maxim Marturisitorul

Sf. Maxim s‑a nascut in anul 580, cel mai probabil la Constantinopol ca descendent al unei familii nobile. A avut parte de o educatie extinsa in cultura antica greaca, deoarece scrierile sale ii dovedesc abilitatea in folosirea unui discurs retoric, argumentativ si filozofic. In plan social, se relateaza ca Maxim ar fi fost prim‑secretar al imparatului Heraclius (610‑641) timp de trei ani, din 610 pana in 613, anul in care se retrage ca monah la manastirea Chrysopolis. In 626, Maxim se refugiaza in Nordul Africii din cauza inaintarii in preajma Constantinopolului a dusmanilor din nordul Imperiului (slavo‑avarii) si a celor din est (persanii).

Se implica in combaterea monoenergismului, dar activitatea polemica a lui Maxim nu va depasi cu mult sfera disputelor teologice si filozofice. O va face insa cel mai clar in anii ulteriori emiterii de catre imparatul Heraclius (la propunerea patriarhului Sergius) a decretului Ekthesis (638), prin care toti crestinii erau obligati sa marturiseasca existenta unei singure vointe in Christos (crezul monotelist). Dintre capii Bisericii va rezista obligatiei numai episcopul Romei, Papa Severin, iar dintre autoritatile politice, exarhul Africii, Gheorghe (628‑641). Politica antimonofizita a ultimului este sustinuta si continuata teologic de Sf. Maxim, rezident in provincia Africii intre 640‑645. Din anul 646, centrul activitatii lui Maxim se muta in Italia, locul de refugiu al multor monahi calcedonieni, in manastirea Sfantul Savva, aflata la Roma. Incepand cu Papa Severin, Roma crestina a devenit bastionul luptei antimonoteliste. Conciliul de la Lateran din 649, prezidat de papa Martin I, va respinge (pe baza unui set de argumente luate din Sfintii Parinti greci si latini) monotelismul. Actele conciliului au fost redactate de Maxim insusi si de monahii greci din jurul sau.

Constiinta ca Fiul lui Dumnezeu si‑a asumat o natura umana autentica pentru ca oamenii sa se mantuiasca si sa o poata imita prin modul lor de viata, era, de fapt, miza interioara a rezistentei fata de monofizitism. Prezenta acestei constiinte explica atitudinea ireconciliabila a Sfintilor Martin si Maxim in timpul proceselor intentate, dar si faptul ca ultimul isi marturiseste adeziunea fata de Biserica Romei, care, cu dezavantajul pierderii inaltimilor spirituale ale teologiei Parintilor greci, conservase credinta simpla, dar ferma, in cele doua naturi ale lui Christos.

Primul proces al lui Maxim incepe in 655, acuzatia de baza fiind insubordonarea fata de puterea imperiala prin respingerea edictului Typos. Al doilea proces, in 658, se va incheia cu sentinta de mutilare (smulgerea limbii si taierea mainii drepte) si trimitere in exil. Va muri in acelasi an.

Primele lucrari ale lui Maxim au un caracter preponderent moral (Cuvantul ascetic, Cele patru sute de capete despre dragoste, Questiones et Dubia, Intepretare la psalmul 59) si sunt probabil compuse in rastimpul in care autorul lor se putea consacra numai vietii monahale. Scrierea Ambigua urmeaza acestor tratate si este consacrata interpretarii locurilor dificile prezente in scrierile lui Grigore de Nazianz. Raspunsuri catre Thalasie este o culegere in care, interpretand alegoric Sfanta Scriptura, Maxim va introduce principalele sale idei despre viata ascetica si mistica, despre functia cosmologica si soteriologica a Logosului si despre indumnezeirea omului in acelasi Logos.

Dupa Raspunsuri, Maxim pare sa fi elaborat doua scrieri mai scurte, Mystagogia si Scurta interpretare la Tatal nostru (probabil scrise intre anii 631‑634). Primul tratat reprezinta o interpretare mistica a Liturghiei, fiind totodata expunerea cea mai clara a ecleziologiei lui Maxim.

"Cele doua sute de capete despre teologie si iconomia intruparii Fiului lui Dumnezeu" (pe scurt, "Capetele gnostice") este scrisa in aceeasi perioada. Dupa scrierea Capetelor gnostice, de la Maxim nu au ramas decat epistole, unele dintre ele, mai extinse, fiind, de fapt, scurte tratate dedicate combaterii monoenergismului si monotelismului (cele mai importante tratate polemice sunt Discutia cu Pyrrhus si Epistola catre Marin despre cele doua vointe ale lui Christos). Toate scrierile sunt reunite in volumele 90 si 91 din editia Migne,in care sunt interpolate si unele tratate apocrife, precum si documentele referitoare la viata si procesul Sfantului Maxim.

Walther A. Prager