Imnuri catre Dumnezeu

Descriere

Grigorie de Nazianz (329-389) este considerat unul dintree Sfinții Părinți ai Bisericii, alături de Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur, Sfântul Augustin etc., autorități în domeniul teologic, a căror viață și operă exprimă în totalitate doctrina ortodoxă și sfințenia creștină. A fost episcop al Constantinopolului și, datorită înțelepciunii de care a dat dovadă, este singurul care a primit titlul de „Teologul”, în afară de evanghelistul Ioan. Se poate spune că există o legătură de suflet între poporul român și Sf. Grigorie Teologul, o parte din capul său aflându-se la Mănăstirea Slatina din județul Suceava, fiind prima oară adus de la Constantinopol de către domnitorul Alexandru Lăpușneanu, și readus înapoi după un periplu prin Rusia țaristă în timpul Primului Război Mondial.

Cartea de față cuprinde:

• cinci cuvântări ale sfântului cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun

• o colecție de poeme dogmatice și imnuri de slavă închinate lui Dumnezeu.

Cele cinci cuvântări clarifică în mod ortodox probleme legate de teologie și iconomie creștină. În ce privește teologia, sfântul vorbește despre Dumnezeu ca Treime, oferind publicului de atunci și de acum învățături care alungă îndoielile și neînțelegerile referitoare la Tatăl, Fiul și Sfântul Duh și la relația dintre aceștia. În ce privește iconomia, aceasta cuprinde toate tainele referitoare la cea de-a doua persoană a Treimii, Hristos, de la nașterea și până la învierea Sa. Poemele dogmatice urmăreau, la vremea la care au fost scrise, să transmită învățătura creștină într-o formă accesibilă și captivantă, asemănătoare poemelor lui Homer. Imnurile care încheie această carte înalță sufletele, purificându-le de zgomotul și tulburarea lumii în care trăim

*

„O, Tu, mai presus de toate, căci cum altfel mi-e îngăduit să Te laud? Cum Te va cânta cuvântul, căci nu ești de grăit cu niciun cuvânt. Cum Te va contempla mintea, căci nu ești cuprins de nicio minte, Singur Tu fiind de negrait, ca unul care le-ai creat pe toate cele cu grai Singur Tu fiind de necunoscut, fiindcă le-ai creat pe toate cele cu cuget Toate, și câte grăiesc, și câte nu grăiesc, Te cuvântă. Toate, și câte cugetă, și câte nu cugetă, Te cinstesc. Căci dorurile și durerile tuturor sunt în jurul Tău.”

Căci trebuie să se petreacă în mine schimbarea cea bună și, așa cum din cele care erau mai fericite au venit cele triste, tot așa din cele triste au venit cele care sunt mai fericite, «căci unde s-a înmulțit păcatul, acolo a prisosit harul» și, dacă gustarea aceea a dus la osândă, cu atât mai mult patimile lui Hristos la îndreptarea din credință! Să sărbătorim deci nu ca la un praznic omenesc, ci ca la unul dumnezeiesc; nu lumește, ci supralumește; nu pe cele ale noastre, ci pe cele ale Celui al nostru, sau, mai bine zis, pe cele ale Stăpânului; nu pe cele ale slăbiciunii, ci pe cele ale tămăduirii; nu pe cele ale creației de la început, ci pe cele ale creației noi de acum.”

„Dumnezeu a fost este și va fi de-a pururi sau, mai bine zis, este de-a pururi, deoarece vorbele «a fost» și «va fi» sunt secțiuni ale timpului nostru omenesc și ale firii mereu curgătoare, pe când vorba «este de-a pururi» afirmă o numire pe care El Însuși Și-o dă, când a vorbit cu Moise pe munte. Căci, deoarece El cuprinde în sine totul, El este existența cea fără de început și fără de sfârșit, este ca un ocean de ființă nesfârșit și nemărginit, lucru care depășește orice cugetare cu privire la timp și la natură, întrezărit de minte doar […].”

Grigorie de Nazianz

Cuprins

Scurtă notă biografică 7

Cuvântări la praznice împărătești

Notă introductivă 13

Cuvântare la arătarea lui Dumnezeu sau la nașterea Mântuitorului 23

Cuvântare la Sfintele Lumini 43

Cuvântare la Sfintele Paști 65

Cuvântare la Cincizecime 99

Cuvântare la Sfintele Paști și despre zăbavă 119

Poeme dogmatice

Notă introductivă 127

I. Despre Tatăl 135

II. Despre Fiul 139

III. Despre Duhul 145

IV. Despre lume 151

V. Despre providență 157

VI. Tot despre providență 161

VII. Despre existențele cugetătoare 167

VIII. Despre suflet 173

IX. Despre testamente și despre arătarea lui Hristos 181

X. Contra lui Apolinarie, despre întrupare 187

XI. Despre întrupare 191

XII. Despre cărțile autentice ale Scripturii insuflate de Dumnezeu 193

XIII. Patriarhii fii ai lui Iacov 195

XIV. Plăgile Egiptului 197

XV. Decalogul lui Moise 199

XVI. Despre minunile profetului Ilie și cele ale profetului Elisei 201

XVII. Inscripția de la templul lui Ilie, chemat „Casa văduvei” 203

XVIII. Despre spița neamului lui Iisus 205

XIX. Cei doisprezece ucenici ai lui Hristos 211

XX. Minunile lui Hristos după Matei 213

XXI. Minunile lui Hristos după Marcu 215

XXII. Minunile aceluiași după Luca 217

XXIII. Minunile aceluiași după Ioan 219

XXIV. Parabolele și enigmele lui Hristos 221

XXV. Parabolele lui Hristos după Marcu 223

XXVI. Parabolele lui Hristos după Luca 225

XXVII. Parabolele celor patru evangheliști 227

XXVIII. Furtuna potolită de Hristos 233

XXIX. Imn către Dumnezeu 235

XXX. Imn către Dumnezeu 237

XXXI. Alt imn 239

XXXII. Imn de seară 241

XXXIII. Rugăciune de mulțumire 245

XXIV. Altă rugăciune de mulțumire 247

XXXV. Rugăciune înainte de citirea Scripturilor 249

XXXVI. Rugăciune pentru buna călătorie 251

XXXVII. O altă rugăciune de bună călătorie 253

XXXVIII. O altă rugăciune de același fel 255