Atat cat stim despre viata lui Evagrie provine
din capitolul pe care Paladie, discipolul sau, i l-a consacrat in Istoria
Lausiaca, scrisa catre anul 420, adica la doua decenii de la moartea lui.
Evagrie s-a nascut la 345 in Ibora, in Pont,
unde tatal sau era horepiscop. Retragerea lui Vasile cel Mare si a lui Grigorie
de Nazianz la Amesoi (357 - 358) pentru a se familiariza cu viata monastica, il
pun pe Evagrie in legatura cu celebrii capadocieni. A fost numit citet de catre
Vasile cel Mare, pe care mai tarziu il va descrie drept "coloana adevarului,
capadocianul Vasile", dar il invoca ca maestru mai ales pe Grigorie de Nazianz:
"am invatat de la dreptul Grigorie". Printre scrisorile lui Grigorie de Nazianz
exista una adresata unui anume Evagrie, caruia ii incredinteaza pe fiul sau
(numit de asemenea Evagrie) pentru a-l invata "frica de Dumnezeu si dispretul
fata de bunurile lumesti".
Nu se stie cu exactitate ce a facut Evagrie
inainte de 380. Probabil ca a dus o viata retrasa. In anul 380 isi paraseste
patria si il insoteste pe Grigorie de Nazianz la Constantinopol. Cand, in anul
urmator, acesta a fost nevoit sa paraseasca scaunul patriarhal si cetatea
Constantinopol, el l-a lasat pe Evagrie pe langa succesorul sau, Nectarie.
In cetatea imperiala fierband de controverse
teologice, tanarul diacon (pe atunci Evagrie avea 35 de ani) s-a remarcat prin
inteligenta sa si prin abilitatea dialectica pe care o manifesta in dispute.
Succesele si sederea sa in capitala au fost, insa, brusc intrerupte de o
aventura romantica, din care cauza el a hotarat sa paraseasca Constantinopolul
si s-a indreptat spre Ierusalim.
Acolo a fost primit de Melania cea Batrana si
de Rufin, care fondasera pe Muntele Maslinilor o manastire la care trageau
pelerinii aflati in trecere prin cetatea sfanta.
Catre 383 Evagrie pleaca in Egipt, mai intai
in Nitria, asezare aflata la circa cincizeci de kilometri de Alexandria, apoi in
Kellia (Chiliile), unde a vietuit paisprezece ani, pana la moarte. Acest centru
se afla la optsprezece kilometri sud de Nitria, la intrarea in desertul libian.
Mediile monastice din Nitria, Kellia si Sketis
din epoca in care a trait Evagrie ne sunt cunoscute mai ales din Apophtegmata
Patrum. Din ele se deduce usor ca Evagrie se deosebea mult de calugarii ce
vietuiau in desert; cei mai multi dintre acestia erau tarani egipteni needucati,
care nu vorbeau decat copta. Aici Evagrie isi va face din plin meseria de
copist, in loc sa faca o munca manuala ca toti ceilalti; mai mult, el va incepe
sa-si compuna opera.
Evagrie nu era, totusi, un "intelectual" in
desert. Stim tot de la Paladie ca in Kellia traia un monah numit Ammonios si
trei frati celebri, "Fratii lungi".
In Kellia, Ammonios si Evagrie au devenit
sefii unui grup de calugari pe care Paladie, care a facut parte din el timp de
zece ani, il numeste "anturajul preafericitului Evagrie" sau "fraternitatea lui
Evagrie", denumirile aratand locul important pe care il ocupa. Acesti calugari
au fost numiti de ceilalti "origenisti", in virtutea cinstei de care operele lui
Origen si exegeza alegorica practicata in maniera maestrului alexandrin se
bucurau printre ei. In schimb, acestia isi numeau adversarii "antropomorfisti",
denuntand astfel literalismul lor care ii facea sa atribuie lui Dumnezeu chip
omenesc plecand de la citatul biblic: "Sa facem pe om dupa chipul si asemanarea
noastra".
Ammonios si fratii sai, precum si prietenii
lor se bucurau de mare trecere pe langa patriarhul Teofil al Alexandriei, care a
vrut sa-i ofere episcopatul lui Evagrie, onoare pe care acesta a refuzat-o. In
399 patriarhul se ridica impotriva calugarilor "antropomorfisti", pentru ca
brusc, in cursul aceluiasi an, el sa-si schimbe atitudinea si sa declanseze o
veritabila persecutie impotriva calugarilor origenisti. Insa Evagrie n-a mai
trait aceste penibile evenimente. Moartea sa a survenit imediat dupa Craciunul
din 399. Avea cincizeci si patru de ani.
Opera
- Tratatul practic, alcatuit din o suta de
capete despre invatatura practica, calea prin care monahul dobandeste
nepatimirea.
- Gnosticul, un opuscul format din cincizeci
de capete, care s-a pastrat integral doar in siriaca si armeana. In el este
vorba despre gnostic, adica despre cel care, ajuns la nepatimire, se bucura de
contemplatia spirituala, fiind capabil la randul sau sa-i invete si pe altii.
- Capete gnostice, formata din sase centurii
incomplete (de cate nouazeci de sentinte) este marea lucrare doctrinala a lui
Evagrie. Aceasta contine in principal, intr-o forma mai mult sau mai putin
ezoterica, marile teme origeniste care au fost anatemizate la conciliul din 553:
Aceste trei carti retraseaza, ele singure,
principalele etape ale vietii spirituale, care se imparte in mod esential in
practice si gnostice. Practice presupune ascetul deja stabilit in viata
anahoretica.
Doua carti al lui Evagrie sunt special consacrate definirii notiunilor monastice
fundamentale. E vorba de Bazele vietii monastice, numita adesea in traditia
manuscrisa Schita despre nevointa si linistire in viata monahala. Destinata
incepatorilor, ea defineste trasaturile specifice vietii monastice si conditiile
cerute pentru a fi calugar: celibatul, renuntarea la lume, saracia, singuratatea
mai ales, munca manuala. Cealalta, intitulata Cuvant catre Evloghie, a circulat
in variante grecesti si siriace.