Despre necunoasterea lui Dumnezeu

Sfantul ierarh Ioan - supranumit si Chrysostomos sau Gura de Aur - este cel care a daruit Bisericii Ortodoxe Slujba Sfintei Liturghii. Vasta sa opera are o frumusete aparte si datorita faptului ca Ioan avea de fiecare data in vedere viata morala a credinciosilor carora le predica. Pentru el...

Produsul nu mai este disponibil in magazinul nostru.
Despre necunoasterea lui Dumnezeu
Colectia
SPIRITUALITATE CRESTINA
Anul publicarii
2007
Coperta
Brosata
Format
13 x 22 cm.
Numar pagini
144
ISBN
978-973-111-008-0
Cod Bare EAN
5948417030188

Descriere

Sfantul ierarh Ioan, supranumit si Chrysostomos sau Gura de Aur, este cel care a daruit Bisericii Ortodoxe Slujba Sfintei Liturghii. Vasta sa opera are o frumusete aparte si datorita faptului ca Ioan avea de fiecare data in vedere viata morala a credinciosilor carora le predica. Pentru el corelatiile existente intre invatatura crestina si viata crestina nu sunt doar formale, ci sunt chiar temelia credintei. A fi credincios este un act pe care trebuie sa il repetam in fiecare zi, in tot ceea ce facem, viata morala trebuind sa continue si in afara zidurilor bisericilor.

Intamplarea face ca predicile culese in aceasta carte sa fie generate de lupta Sfantului Ioan impotriva uneia dintre ereziile aparute printre crestinii din epoca, si anume aceea a anomeenilor. Reusind sa treaca de implicatiile doctrinare sustinute atat de noua secta cat si de Biserica, Ioan gaseste inca un prilej de a vorbi oamenilor despre atitudinea spirituala care ar trebui adoptata fata de maretia fara margini a lui Dumnezeu.

Descrierea acestei atitudini, pe care Ioan o vede prezenta in spiritul si in scrierile autorilor Scripturii, este motivul central al multora dintre predicile sale. Imposibilitatea noastra reala de a-L cunoaste cu adevarat pe Dumnezeu detine un loc aparte intre celelalte opere ale Sfantului, oferind crestinilor un model de credinta la baza caruia stau iubirea lui Dumnezeu si Sfanta Scriptura.


CUPRINS

Cuvant inainte 5

I. A celui intre sfinti, Parintele nostru Ioan Gura de Aur, arhiepiscop al Constantinopolului, despre necunoasterea lui Dumnezeu, impotriva anomeenilor, cuvantarea intai, rostita in timpul plecarii episcopului 13

II. A aceluiasi, rostita cu multe zile dupa [intaia] cuvantare contra anomeenilor, dupa ce intre timp a vorbit contra iudeilor, apoi a pastrat tacerea pe timpul prezentei episcopilor si dupa ce a avut loc comemorarea mai multor martiri, acum din nou contra anomeenilor in privinta necunoasterii lui Dumnezeu, cuvantarea a doua 35

III. A aceluiasi, despre necunoasterea lui Dumnezeu si despre faptul ca serafimii nu pot suporta nici macar coborarea lui Dumnezeu catre ei, cuvantarea a treia 59

IV. A aceluiasi, despre necunoasterea lui Dumnezeu, cuvantarea a patra 81

V. A aceluiasi, despre necunoasterea lui Dumnezeu, cuvantarea a cincea 103

Note 133




Sf. Ioan Gura De Aur

Sfantul Ioan Gura de Aur (aprox. 350 - 407)  este cel caruia istoria Bisericii Universale i-a consacrat un loc privilegiat in sanul sau, Rasaritul readucandu-l in permanenta in amintire prin savarsirea liturghiei alcatuite de el, iar Apusul cinstindu-l cu asezarea moastelor sfantului in cel mai de seama loc al sau, in preajma bazilicii Sfantului Petru din Roma. Obisnuiti ca Sfantul Ioan sa fie cel care ne poarta, prin liturghia sa, catre inaltimile divine, ne va fi greu sa acceptam imaginea ultima pe care o ofera istoria vietii sale, imaginea unui om macinat de boala si fortat de soldati sa parcurga pe jos calea catre locul de exil. Pana sa primeasca, dupa moarte, slava Bisericii, lui Ioan i-a fost daruit privilegiul ca viata sa ii fie asemenea lui Hristos, cel caruia i-a inchinat intreaga sa existenta; Ioan Gura de Aur a vorbit "cu putere" inaintea oamenilor, iar acestia au cautat sa il piarda, a slujit neobosit Bisericii, insa "ai sai", clericii crestini ai vremii, "nu l-au primit" si s-au folosit de mai marii lumii spre a-l obliga sa poarte crucea exilului.  

 In predicile sale va apara cu deplina convingere ortodoxismul niceeo-constantinopolitan, de pe scaunul unde slujisera pentru o buna perioada de timp cinci episcopi care sustinusera erezia ariana. De asemenea, este implicat in actiuni care vizau imbunatatirea vietii celor bolnavi, batrani si saraci, infiintand pentru acestia case de adapost si continuand in acest fel niste modalitati de ajutorare introduse in Biserica de Sfantul Vasile cel Mare. Grija deosebita pentru aceste categorii de oameni o dobandise inca din perioada diaconatului sau in Antiohia, unde fusese investit cu misiunea ajutorarii celor defavorizati. 

 Ca ocupant al scaunului arhiepiscopal din Constantinopol, in care fusese numit in anul 398, incurajeaza misionarismul in partile teritoriului bizantin in care nu se raspandise crestinismul si actioneaza in favoarea introducerii gotilor in Biserica, a caror migratie ii adusese in preajma capitalei Imperiului Bizantin. Rigorismul moral impus de Sfantul Ioan Gura de Aur, pe care el insusi il adoptase prin practicarea unei discipline ascetice severe, va deveni cauza cea mai importanta a dusmaniei pe care i-o vor purta autoritatile politice si religioase dintr-un oras care, desi dobandise de aproape saptezeci de ani statutul de capitala a unui imperiu crestin, nu renuntase cu adevarat la un vechi laxism moral sustinut in continuare prin activitatile publice ale cetatenilor. Astfel, Ioan se pronunta impotriva luxului si imoralitatii de care se faceau vinovati atat cei care formau aristocratia Imperiului, cat si clericii, ori credinciosii din randul poporului. In 403 dusmanii sai politici convoaca sinodul in care Ioan este condamnat in urma unor capete de acuzare lipsite de temei si caterisit cu consimtamantul a 36 de episcopi, inclusiv a unora care ii erau subordonati in cadrul arhiepiscopiei din Constantinopol.

Din pricina faptului ca a continuat sa participe la viata Bisericii si in timpul exilului, atat prin epistole cat si prin vizitele pe care le primea din partea antiohienilor, in anul 407 este stramutat intr-un alt loc de exil, in oraselul Pitiunta de pe tarmul estic al Marii Negre. Deja cu sanatatea subrezita, Ioan nu va reusi sa indure aceasta calatorie pe care era fortat de ostasi sa o faca pe jos. Astfel, dupa trei luni de marsaluire fortata, in ziua de 14 septembrie a aceluiasi an 407, moare intr-un sat din apropierea orasului Comana, se pare, aducand pentru ultima data slava lui Dumnezeu. Papa Inocentiu, caruia Ioan ii trimisese doua epistole, reuseste sa il reabiliteze dupa cinci ani de la moartea sa, iar in anul 438 ramasitele sale pamantesti au fost aduse cu alai in Biserica Apostolilor din Constantinopol. Din 1 mai 1626, moastele Sfantului Ioan Gura de Aur se regasesc la Roma. I-au fost, de asemenea, consacrate zile de comemorare in calendarul crestin, fiind amintit in Biserica Ortodoxa, alaturi de Sfantul Vasile cel Mare si Sfantul Grigore de Nazianz si la sarbatoarea celor Trei Ierarhi.

 

Carti din colectia Spiritualitate crestina

Ce spun alti cititori

Ai citit cartea?
Posteaza recenzia

Detalii

SKU
000C18
Anul aparitiei
2007
Tip coperta
Brosata
Format
13 x 22 cm.
Teme de interes
CLASIC, Crestinism, Crestinism - CLASIC
SKU editii anterioare
000C13
ISBN editii anterioare
973-7970-03-9
Limba
Romana
Nr. pagini
144
ISBN
978-973-111-008-0
Cod bara editii anterioare
5948417030133
Traducator
Walther Alexander Prager

Articole