Marea Trezire

Ceea ce cunoastem despre viata lui Bodhidharma se bazeaza pe doua surse. Prima, este o carte scrisa de Tao Hsiuan, la inceputul dinastiei T'ang, intitulata Vietile marilor calugari. Autorul era fondatorul unei secte Vinaya in China si un savant erudit; el a trait mai inainte ca noua scoala ce urma sa fie cunoscuta sub numele de Zen sa fi ajuns la maturitate sub Hui Neng, al saselea patriarh. Cealalta sursa o reprezinta Analale transmisiei luminii lampii (1004 d.Ch.) a lui Tao Yuan. Aceasta opera, compusa de un calugar Zen dupa ce Zenul a fost unanim recunoscut ca o scoala speciala a buddhismului, contine faptele si vorbele maestrilor sai.

Este firesc ca aceste doua scrieri privitoare la viata lui Bodhidharma sa se deosebeasca sub mai multe aspecte. Prima a fost redactata pe vremea cand Zenul inca nu se intemeiase ca o scoala distincta, iar a doua provine de la unul din maestrii Zen.

Inceputul vietii lui Bodhidharma, asa cum este povestit in Anale, poate fi privit cu o anumita rezerva, deoarece pare sa contina o mare doza de fictiune, dar nu acelasi lucru se poate spune si despre partea a doua; or, tocmai in acest punct Analele completeaza istoria relatata de Tao Hsiuan in Vietile sale, care, desi scrisa de un bun istoric, ignora totusi dezvoltarile ulterioare ale Zenului. Asadar, potrivit Analelor, primul personaj de vaza pe care Bodhidharma l-a intalnit cand a sosit in China a fost imparatul Wu.

„- De cand sunt imparat, am construit numeroase temple, am pus sa se copieze sutrele si am ajutat nenumarati calugari. Cu siguranta, in viitor voi dobandi merite mari. La ce pot sa ma astept?

- Nici un fel de merit, a raspuns Bodhidharma.

- Cum asa? s-a mirat imparatul.

- Meritele pentru serviciile dumneavoastra sunt neinsemnate in lumea aceasta si vor deveni sursa de noi iluzii si dorinte. Este ca si cum ati urmari o umbra. Desi exista, ele nu pot fi ferecate in fapte, se manifesta fara substanta.

- Ce inseamna atunci un adevarat merit? a intrebat imparatul.

- Pura intelepciune este minunata si desavarsita in realizarea sa. Substanta ei este vacuitatea, calma in sine. Astfel de merite nu pot fi cantarite cu masurile acestei lumi.

- Care este acest sfant adevar? a mai intrebat imparatul.

- Vidul total, dincolo de sfintenie, a raspuns patriarhul.

Imparatul a fost foarte impresionat si, privindu-l, l-a intrebat:

- Cine este cel care se afla dinaintea mea?

- Nestiutul, a raspuns Bodhidharma.”

Intrucat mesajul sau nu a putut fi inteles nici de imparat, nici de carturarii si practicantii budisti din vremea aceea, Bodhidharma s-a retras in munti, la manastirea Wei de pe muntele Tai, unde a asteptat linistit, vreme de noua ani, practicand "meditatia in pozitie asezat", de unde i s-a tras si numele de "brahmanul pi-kuan".

Intr-o zi, un calugar pe nume Hui Ko a venit sa-i ceara insistent sa-l lumineze cu privire la adevarul Zenului, insa Bodhidharma nu l-a luat in seama. Hui Ko nu s-a descurajat, caci el stia ca toti marii maestri spirituali din trecut trecusera prin multe incercari coplesitoare inainte de a atinge telul final.

Intr-o seara, el statea asezat in zapada asteptand ca maestrul sa-si faca aparitia si omatul care cadea din abundenta il acoperise pana sus de genunchi. In cele din urma, Bodhidharma l-a intrebat: "Ce doresti sa fac pentru tine?"

"Am venit, raspunse Hui Ko, pentru a primi minunata dumneavoastra invatatura; va rog, fiti bun si puneti mana izbavitoare peste sarmanul ce va sta dinainte."

"Nu vei putea intelege neasemuita doctrina a lui Buddha, raspunse Bodhidharma, decat dupa o disciplina lunga si aspra, indurand tot ce e mai greu de indurat si practicand tot ce e mai greu de practicat. Oamenii a caror virtute si intelepciune este inferioara nu vor putea sa o inteleaga, orisice ar face. Toate suferintele pe care le vor indura nu le vor servi la nimic."

Atunci Hui Ko si-a retezat bratul stang cu securea, oferindu-l Maestrului drept marturie a sinceritatii si dorintei ce-l insufletea de a fi initiat in doctrina tuturor iluminatilor. Atunci Bodhidharma i-a spus: " [Invatatura aceasta] nu poate fi aflata prin mijlocirea altuia".

"Mintea mea inca nu este pacificata; va rog, Maestre, purificati-o", a spus Hui Ko.

"Adu-mi mintea ta si o voi purifica", a raspuns Bodhidharma.

Hui Ko a ezitat un moment si in cele din urma a zis: "Ani de-a randul am incercat sa o gasesc si tot nu sunt in stare sa o sesizez".

"Iata! Mintea iti este pacificata o data pentru totdeauna!", veni neintarziat raspunsul lui Bodhidharma.

Misterul invaluie sfarsitul vietii lui Bodhidharma in China. Nu stim cum, cand si de ce a parasit el pamantul acesta. Unii spun ca a fost otravit de rivalii sai, altii ca s-ar fi inapoiat in India traversand desertul, iar dupa altii ca s-ar fi dus in Japonia. Insa cu totii sunt de acord ca el a trait vreme indelungata - dupa Tao Hsiuan, de pilda, mai mult de o suta cincizeci ani. Dupa plecarea lui Bodhidharma, Hui Ko a devenit principalul interpret al buddhismului Zen, ivindu-se astfel o noua linie de transmisie.

*

Dupa parerea lui Tao Hsiuan, Bodhidharma a lasat mai multe tratate sau predici, care aveau o larga circulatie in epoca autorului Vietilor marilor calugari. Singura scriere autentica a fondatorului Zenului, insa, care a ajuns pana in zilele noastre, este un document foarte scurt, intitulat "Principiile Practicii", care s-a pastrat atat in Vietile lui Tao Hsiuan, cat si in Analele lui Tao Yuan.

In afara acestui tratat, ne-au parvenit si alte scrieri atribuite lui Bodhidharma: "Dincolo de gandire", "Despre trezire", "Contemplarea mintii", "Analele transmisiei Lampii"  chiar daca le consideram apocrife, ele sunt totusi profund impregnate de spiritul Zenului, de "maduva invataturii tacute" a primului patriarh Zen.