Simbolismul Crucii

Descriere

„Guénon, filosof esoteric francez contemporan, nu tratează simbolismul crucii în sens restrâns, creștin, și nici într-unul restrictiv din punct de vedere al imaginii efective a obiectului de referință. El este discutat în primul rând din perspectiva metafizică, aceasta fiind, susține autorul, și cea mai importantă. Apoi semnificația sa este regăsită în interpretarea altor structuri cu aceeași virtute explicativă dar cu o, dacă putem spune astfel, geometrie diferită, cum este Arborele cu șarpele încolăcit în jurul trunchiului sau țesătura cu firele sale intersectate. Firul roșu este menținut de unghiul unic de abordare a întregii lucrări ce rezonează, de altfel, și cu poziția autorului: sensul simbolic al unui fenomen sau al unui lucru nu îl exclude pe cel istoric. Aceasta pentru că, de fapt, cel din urmă este condiționat, căci derivat, din principiul metafizic, care este cel esențial de raportare. Celelalte niveluri de interpretare sunt contingente. În acest sens crucea reprezintă un soi de busolă de orientare în mijlocul stărilor multiple de existență a ceea ce este real: Ființa. Structura ei trimite, pe verticală, la ierarhia tipurilor ontologice (determinate de Ființă) și, pe orizontală, la amploarea individualităților acestora. Lucrarea este densă conceptual, profundă, și nu ne lasă să uităm nici o clipă intenția autorului de a vorbi despre ceea ce e cu adevărat semnificativ, real.”

Irina-Gabriela Buda

„Crucea, am spus-o, este un simbol care, sub diverse forme, se întâlnește aproape pretutindeni, și asta încă din cele mai vechi timpuri; prin urmare, ea este foarte departe de a aparține în mod propriu și exclusiv creștinismului, cum ar putea fi tentați să creadă unii. Trebuie spus chiar că creștinismul, cel puțin sub aspectul său exterior și îndeobște cunoscut, pare să fi pierdut întrucâtva din vedere caracterul simbolic al crucii până a nu o privi decât ca pe semnul unui fapt istoric. În realitate, aceste două puncte de vedere nu se exclud câtuși de puțin, cel de-al doilea nefiind într-un anumit sens decât consecința primului; dar acest mod de a considera lucrurile este atât de străin majorității contemporanilor noștri, încât trebuie să ne oprim puțin asupra lui pentru a evita orice neînțelegere.”

René Guénon

CUPRINS

Cuvânt înainte 7

I. Multiplicitatea stărilor ființei 15
II. Omul Universal 23
III. Simbolismul metafizic al crucii 29
IV. Direcțiile spațiului 35
V. Teoria hindusă a celor trei guna 47
VI. Unirea complementarelor 53
VII. Rezoluția opozițiilor 59
VIII. Războiul și pacea 73
IX. Arborele din mijloc 79
X. Svastica 91
XI. Reprezentarea geometrică a treptelor existenței 95
XII. Reprezentarea geometrică a stărilor ființei 101
XIII. Raporturile celor două reprezentări precedente 105
XIV. Simbolismul țesutului 107
XV. Reprezentarea continuității diferitelor modalități ale unei stări a ființei 117
XVI. Raporturile punctului cu întinderea 23
XVII. Ontologia Rugului aprins 129
XVIII. Trecerea de la coordonatele rectilinii la coordonatele polare; continuitatea prin rotație 135
XIX. Reprezentarea continuității diferitelor stări ale ființei 139
XX. Vortexul sferic universal 143
XXI. Determinarea elementelor reprezentării ființei 147
XXII. Simbolismul extrem-oriental al yin-yang; echivalența metafizică a nașterii și morții 151
XXIII. Semnificația axei verticale; influența Voinței Cerului 157
XXIV. Raza Cerească și planul ei de reflexie 164
XXV. Arborele și șarpele 173
XXVI. Incomensurabilitatea între ființa totală și individualitate 181
XXVII. Locul stării individuale umane în ansamblul ființei 185
XXVIII. Marea Triadă 189
XXIX. Centrul și circumferința 195
XXX. Ultime remarci asupra simbolismului spațial 201