Initierile mistice

Orfeu (Autor)

Volumul cuprinde POEMELE APOCRIFE - IMNURILE si ARGONAUTICELE adica cele mai importante creatii atribuite lui Orfeu. Preocupat de originea cultelor si de vizitarea monumentelor stravechi in Calatorie in Grecia - Pausanias (sec. II d.Ch.) se arata un bun cunoscator al imnurilor homerice si orfice -...

Produsul nu mai este disponibil in magazinul nostru.
Colectia
CARTI FUNDAMENTALE
Anul publicarii
2013
Coperta
Brosata
Format
13 x 22 cm.
Numar pagini
160
ISBN
978-973-111-279-4
Cod Bare EAN
5948417022206

Descriere

Volumul cuprinde POEMELE APOCRIFE, IMNURILE si ARGONAUTICELE adica cele mai importante creatii atribuite lui Orfeu. Preocupat de originea cultelor si de vizitarea monumentelor stravechi in Calatorie in Grecia, Pausanias (sec. II d.Ch.) se arata un bun cunoscator al imnurilor homerice si orfice, judecand astfel valoarea lor poetica:

"Cei ce se ocupa de mai mult timp cu poezia stiu ca imnurile lui Orfeu sunt foarte scurte si in general putine la numar. Lycomizii le cunosc si le canta la serbarile mysteriilor. Considerate drept creatii literare, ele se situeaza dupa imnurile lui Homer, dar se bucura de o mai mare cinstire din partea divinitatii decat imnurile homerice".

Aproape toate poemele exprima nazuinta orfismului spre frumusete, puritate, dreptate si armonie omeneasca si contin doctrinele ce vor constitui temeiul renumitelor misterii orfice. Din respect fata de viata, initiatii nu purtau vesminte de lana intrucat aveau o origine animala. Aromatele tineau locul jerfelor sangeroase la orficii vegetarieni, convinsi ca in fiecare animal sacrificat se ascundea un suflet incarnat intr-o faptura necuvantatoare. Corpul era socotit o inchisoare in care zacea sufletul intemnitat, dupa cum reiesea din maxima: soma (= corp) - sema (= mormant). Orficii recurgeau la mortificari, ceremonii de spalare rituala si incantatii, spre a curma calvarul reincarnarilor successive, de care neinitiatii nu scapau niciodata. Cel eliberat de legaturile pamantesti, dupa ce isi rascumparase pacatul de urmas al titanilor, care se infruptasera din carnea divina a sfartecatului Dionysos-Zagreus, se indrepta spre lacasurile zeilor. Pentru drumul postum, el purta la gat talismanele care il invatau cuvintele de trecere, spre a le rosti la momentul potrivit, avand ca model Cartile mortilor din Egipul antic.

Imnurile atribuite legendarului Orfeu au avut un destin mai fast decat cel al sectei mistice, creatoarea lor. Ele si-au asigurat supravietuirea nu numai prin valoarea si frumusetea lor ci si prin afinitatile morale cu crestinismul. Prin indubitabilul lor caracter filosofic, poetic si mistic, ele au lasat urme de nesters in imnografia universala.

Ion Acsan

CUPRINS

Orfeu, muzicianul-poet 7
POEME APOCRIFE 17
Nota introductiva
19
CUVANTARILE SACRE
21
(HIEROI LOGOI)
21
TESTAMENTE
24
(DIATHEKAI)
24
IMNURILE 27
Nota introductiva
29
ARGONAUTICELE 85
Nota introductiva
87
ARGONAUTICELE
91
Postfata 143

Orfeu

Orfeu a venit pe lume intr-o pestera a muntelui Leibethtron, din preajma orasului Leibethra, zamislit de una dintre fiicele lui Pieros si Oeagros, craiul ciconilor. Dupa multi ani de truda, Orfeu a ajuns un neintrecut manuitor al lirei, invatand pe de rost toate cantecele si descantecele tracilor. De la pastori si padurari deprinse tainicul limbaj al fiarelor codrului, imblanzindu-le cu vraja muzicii. Se lua la intrecere cu pasarile sosite in stoluri sa-l asculte. Cand poposea intr-un luminis de codru, toate fiarele se adunau in jurul lui, sa-l asculte ceasuri intregi. De la dascalul sau Linos a invatat literele feniciene, scriind pe tablite de lemn legi intelepte, retetele unor leacuri preparate din buruieni vindecatoare, unele aflate chiar de la vietatile codrului, nevoite sa-si fie propriii lor vraci.

In peregrinarile sale prin lume Orfeu a ajuns tocmai la Memphis. Preotii templelor faraonice i-au dezvaluit tainele cerului si ale pamantului. L-au invatat leacurile care insanatoseau, facand neprimejdioase pana si muscaturile serpilor veninosi. Cand n-a mai avut ce sa afle de la egipteni, Orfeu s-a intors acasa, dornic sa-si rosteasca Cuvintele sacre, compuse in timpul anilor petrecuti in Egipt.

Minunatele sale cantece au atras-o intr-o zi pe Eurydice, preafrumoasa nimfa a padurii. S-au indragostit unul de altul si curand a avut loc nunta sarbatorita in luminisurile codrilor Pieriei. Insa, muscata de un sarpe, frumoasa Eurrydice parasi lumea celor vii, indreptandu-se spre Hades.

In acel ceas de grea cumpana pentru Orfeu, la pestera din Leibethron sosi un oaspete de seama, venit anume de la Iolcos spre a-l pofti sa ia parte la calatoria corabiei Argo spre indepartata Colchida. Orfeu s-a despartit cu greu de meleagurile natale. Unicul tovaras de drumetie i-a fost lira tracica. Caci vitejia argonautilor n-ar fi asigurat succesul deplin al expeditiei daca in momentele de cumpana n-ar fi intervenit lira lui Orfeu, savarsitoarea de minuni. Nemaipomenitele ispravi s-ar fi pierdut in negura uitarii daca n-ar fi fost de fata Orfeu, care le-a si cantat intr-un poem al sau.

Faima lui Orfeu a sporit neincetat.  Tracii il socoteau drept muzicianul, poetul, magul si profetul lor cel mai mare. El isi aduna supusii in pesterile din munti. Acolo ii pregatea pentru viata ce-i astepta pe lumea cealalta, indemnandu-i sa fie pasnici, cumpatati in petreceri, buni si drepti. Toti isi lasau armele la intrarea pesterilor unde se oficiau tainicele ceremonii orfice. La misterioasele intalniri cu barbatii nu erau admise deloc femeile. Suparate din aceasta pricina, bachantele sfasiara trupul pasnicului Orfeu iar lira care canta singura a fost azvarlita in noianul tracic, fiind manata de valuri spre insula Lesbos.

Toate triburile tracice au pastrat cu sfintenie amintirea lui Orfeu, transmitand din tata in fiu prin viu grai poemele, cantecele si legendele tesute in jurul chipului sau. Marele muzician-poet a trecut insa hotarele Traciei, fiind gazduit in Panteonul eroilor elini.

Ion Acsan

Ce spun alti cititori

Ai citit cartea?
Posteaza recenzia

Detalii

SKU
000B220
Anul aparitiei
2013
Tip coperta
Brosata
Format
13 x 22 cm.
Limba
Romana
Nr. pagini
160
ISBN
978-973-111-279-4
Traducator
Ion Acsan

Articole